Fericiți cei cărora li se rupe

În România se poate trăi destul de confortabil dacă ți se rupe. Am câțiva prieteni fericiți. Merg la job, în clădirile de sticlă ale orașului, și la hypermarket, unde-și umplu coșul până la refuz. Nu se uită la televiziunile de știri, nu citesc niciodată ziarele. Noutățile și le iau de pe Facebook sub formă de statusuri ale prietenilor care semnalează oferta zilei de la Wu Xing, coadă la Carrefour, coloană pe Valea Prahovei sau vreme bună la Mamaia. Acasă, trăiesc în realitatea Vplay, în ținuturile din Game of Thrones, știu toate dedesubturile politicii din House of Cards și sunt la curent cu ultimele operații din Grey’s Anatomy sau Dr. House. Așteaptă tot anul cele două săptămâni de concediu, în care merg la ai lui, la ai ei și o săptămână în Grecia, unde marea e curată, manelele rare și unde-și încarcă bateriile pentru încă un an de muncă. Se simt OK și safe în lumea lor métro-boulot-dodo, în coconul lor corporatist care-i izolează de micile mizerii ale statului român.

Middle class-ul mulțumit de sine și de ce a realizat își permite o masă bună la sfârșit de săptămână în Centrul Vechi, care funcționează ca un digestiv la gândul că mai are de plătit încă 30 de ani la creditul pentru apartamentul construit pe vremea lui Ceaușescu. Spre deosebire de românii cei mulți care trăiesc zilnic la limita atacului de cord și a exploziei nervoase, prietenii mei fericiți își consumă violența în etapa de atac a dietei Dukan, în sângeroase înfruntări din World of Tanks sau în documentare color despre Hitler difuzate de History Channel.

► Citiți aici mai multe detalii