Feriți-vă de cretinul legal!

Recent, la Londra, în Hyde Park, a avut loc un concert al lui Bruce Springsteen. Spre sfârșitul cântării, “titularul” concertului l-a invitat pe scenă, să cânte câteva piese împreună, pe Paul McCartney. Celor doi li s-a făcut de cântat, ceea ce au și făcut. Au trecut astfel mai mult de trei ore de la începutul concertului. Când le era lor (celor de pe scenă și spectatorilor, deopotrivă) lumea mai dragă, s-a întrerupt curentul și gata, s-a terminat concertul.

La puțină vreme s-a aflat că, de fapt, curentul nu se întrerupsese, ci fusese întrerupt de un soi de funcționar tehnic, care și-a consultat fișa cu instrucțiunile pentru acea seară și a băgat de seamă că durata autorizată a concertului fusese depășită cu mai bine de 15 minute. Așa că omul, conștiincios, cu “fișa postului” și cu legea în mână, a scos din priză instalația de sonorizare și i-a amuțit, pe dată, pe cei doi artiști. Le mai scriu o dată numele: Bruce Springsteen și Paul McCartney.

Urmarea este că toată lumea a plecat acasă la ora legal convenită: cântăreții, spectatorii și dobitocul de la butoane.

Întâmplarea ar putea părea nostimă, dacă nu ar fi cretină. La fel de cretină precum lozincile “Legea e lege!”, “Unde-i lege nu-i tocmeală! sau “Nimeni nu este mai presus de lege!”

Dacă ne-am lua după sloganurile astea și le-am aplica nenuanțat, mecanic, fără discernământ, am putea genera situații la fel de stupide ca cea amintită mai înainte, posibil însă cu consecințe mult mai grave.

Pe dobitoc e foarte greu să-l convingi că nu are dreptate. Iar pe dobitocul care acționează, indiferent de context, strict după litera legii, e chiar imposibil să-l dumirești că greșește. Și nici măcar nu poți (tot legal) să-i aplici o corecție.

În vechime, grecii au spus că “omul este măsura tuturor lucrurilor”. Prin extensie, se poate spune (fiindcă așa e) și că “măsura oricărei legi este omul care o aplică”. Dar grecii ăia cu “omul și măsura” au trăit mult prea demult ca să-i mai luăm acum în seamă, iar după grecii ăștia mai noi n-are rost să ne luăm, că sunt în criză.

Drept pentru care rămâne cum s-a stabilit: “Legea e lege!”