Fermecati de Balcic

Balcic este un nume magic pentru arta romaneasca. Mica asezare de la malul Marii Negre a fost un loc providential pentru pictori, si-a definit o mica istorie incarcata de noblete, gratie Reginei Maria, iar acum functioneaza ca un magnet pentru turisti, dar si pentru amatorii de arta. La licitatii, numele Balcic ii atrage imediat pe colectionari.
Chiar si cei care nu au vizitat niciodata locul sau nu au citit istoria micului “sat de vacanta” regal, au aflat din vorba in vorba ca Balcicul a fost un nume fascinant pentru pictori.
Istoria artistica a locului se deschide prin 1913, cand Alexandru Steriadi si Lucian Grigorescu au ajuns la Balcic in timpul Razboiului Balcanic. Ei au dat sfoara in tara ca la Balcic totul este altfel: coastele calcaroase inmuiate de apa sarata, marea mai argintie, lumina soarelui mai “dulce” care permite o vegetatie luxurianta aproape. Oamenii au vizitat locul si au ramas acolo. A venit apoi randul Reginei Maria sa fie fermecata de Balcic. Si a mai fost un primar care s-a simtit si el foarte bine slujind elita artistica si intelectuala romaneasca.
Pana prin 1922, la Balcic s-a impartit pamant si s-au construit peste 70 de vile (pana astazi au supravietuit doar 5) mici, cochete si cu foarte mult bun-gust. Case de vacanta langa care si-a construit si Regina Maria castelul incercuit de gradina botanica a lui Ferdinand. Lucrurile s-au mai schimbat pana azi… Dar locul renaste datorita turismului, iar bulgarii sunt tot mai mandri de mostenirea familiei regale romane, au facut un album bine tiparit si afiseaza meniuri in limba romana la localuri.
Balcicul regal a devenit loc de pelerinaj pentru pictorii interbelici si sunt destui istorici de arta care considera ca arta romaneasca din acea perioada, pusa sub semnul post-impresionismului, se datoreaza in foarte mare masura magiei Balcicului. Zile, saptamani, luni au petrecut la Balcic toti artistii importanti ai vremii: Steriadi, Pallady, Lucian Grigorescu, Tonitza, Iser, Ghiata, Satmary etc. Exista un capitol aparte in creatia fiecaruia dintre ei dedicat Balcicului. Chiar si artistii mai putin celebri au facut opere remarcabile inspirate de Balcicul regal. Scoala de la Balcic a fost “terapia de soc” prin care s-a emancipat pictura de la noi. Dar au fost si ani in care numele Balcic nu se putea rosti la scoala, cand autoritatile romane si bulgare au vrut ca acel loc sa fie uitat. S-a schimbat istoria si, inevitabil, Balcicul a fost reconfirmat ca loc al multor fericiri pentru elita artistica si intelectuala interbelica. Iar operele realizate acolo au un plus de atractivitate. Pe piata de arta, nu s-a vandut nici un tablou al lui Steriadi de la Balcic, dar Mutzner, Lucian Grigorescu, Al Severin, Gh. Ionescu Doru, Adam Baltatu, Petre Hartopeanu, Avakian, Dan Ialomiteanu, Leon Biju, Patog Vartanian, Gheata, Cecilia Cutescu Storck, Alexandru Poebus au recompus istoria Balcicului pe piata de arta. Se vand chiar si schite cu personaje tatare, cu minarete, cu faleze din calcar. Celebritatea Balcicului aduce un strop de celebritate si lucrarilor pe care le-a inspirat, dar proportiile se pastreaza. De exemplu, un ulei al descoperitorului locului, Alexandru Satmary, este estimat la 1.800 lei, in timp ce un Peisaj din Balcic din 1933 semnat Mutzner porneste de la 9.800 lei, iar un alt peisaj, realizat de Cecilia Cutescu Storck, de la 19.000 lei.