Fiat, din nou pe linia de plutire

De la numirea sa in functia de executiv-sef al grupului Fiat in urma cu 17 luni, Sergio Marchionne a reusit sa puna pe linia de plutire o companie pe care multi o considerau in pragul falimentului, scrie The Wall Street Journal Europe.

Marchionne a dat afara managerii cu performante slabe si a redus semnificativ gradul de indatorare al companiei, astfel ca actiunile acesteia au crescut de la minimul istoric la un maxim pe ultimii trei ani, inregistrat in septembrie; fata de acest nivel maxim, actiunile s-au mai depreciat pe parcursul lunii octombrie, dar nu semnificativ. Agentiile ce calculeaza ratingul de credit anticipeaza un viitor optimist pentru Fiat, iar unii analisti chiar recomanda achizitionarea actiunilor.

Cel care sta la baza acestei schimbari este Marchionne; acesta a declarat in cadrul unui interviu ca ceea ce si-a planificat este realizarea unei “operatii radicale” asupra structurii de management mult prea umflate a companiei Fiat.

“Fara realizarea acestui tip de operatie nu am fi reusit sa aducem grupul pe linia de plutire”.

Dar vestile recente bune sunt umbrite de o temere ce s-ar putea materializa pe termen lung; executivii din industria auto se intreaba daca Marchionne este capabil sa imbunatateasca pe termen mediu si lung situatia financiara a unei companii al carei obiect de activitate de baza este construirea de masini mici, cu un adaos comercial mic in conditiile in care costurile din acest domeniu in Europa sunt deosebit de ridicate. Aceasta intrebare se aplica si in cazul altor producatori de masini din Europa, printre care General Motors Corporation, Ford Motor Co., Volkswagen AG si DaimlerChrysler AG.

Daca Fiat isi va mentine politica actuala, in conditiile unei rentabilitati reduse, riscul este ca pretul mediu al autovehiculelor sa scada, iar grupul sa-si creasca ponderea din piata in detrimentul companiilor ce au in prezent o situatie financiara buna.

“Marea problema a acestei industrii este ca cei care au pierdut nu-si recunosc infrangerea”, a declarat Stephen Cheetham, analist al industriei auto la Stanford C. Bernstein. El sustine ca subsidiara auto a grupului Fiat nu poate fi stabillizata financiar pe termen lung; el atribuie astfel actiunilor acestei companii valoarea zero.

Nu toti analistii sunt insa la fel de pesimisti. Saptamana trecuta, banca J.P.Morgan Chase a stabilit cursul tinta pentru actiunile Fiat la 8,50 euro, cu 22% mai mult decat cursul actual; firma si-a motivat rationamentul prin precizarea ca “perspectiva unei evolutii bune pe termen lung este in continuare neclara, dar in urma cu putin timp, perspectiva pe termen scurt era si mai neclara”. J.P. Morgan, care tranzactioneaza pe bursa actiuni Fiat, are si o relatie de afaceri cu grupul italian.

Actiunile producatorului de masini care au atins cel mai scazut nivel vreodata in aprilie, 4,60 euro, s-au apreciat la 7,86 euro in septembrie, dupa ce compania si-a convins creditorii sa accepte transformarea unei datorii mari in capital social.

Pe parcursul lunii octombrie actiunile Fiat s-au depreciat, indeosebi pe fondul unei ingrijorari din ce in ce mai profunde legate de viitorul intregii industrii auto.

Pe 3 noiembrie, actiunile Fiat s-au apreciat cu 8 eurocenti (1,2%); cursul de tranzactionare a fost de 6,95 euro, iar capitalizarea bursiera a companiei a fost de 8,6 miliarde de euro.

Grupul italian are sediul la Turin si fabrica o intreaga gama de autovehicule, de la camioanele Iveco la masinile sport Ferrari; de la numirea in functie, in iunie 2004, Marchionne a reusit sa transforme radical grupul. Seful familiei care detine compania, Umberto Agnelli, a decedat de curand. Cu doar un an in urma acestui tragic eveniment, Fiat a reusit la limita sa scape de faliment, cand un grup de banci a aprobat un imprumut obligatar convertibil in valoare de 3 miliarde de euro. Intr-o perioada de numai doi ani, la conducerea companiei s-au perindat patru executivi. Sindicatele ajunsesera chiar sa solicite statului achizitionarea grupului pentru salvarea acestuia de la faliment.

Fiat a inregistrat o pierdere de aproape 2 miliarde de euro in 2003 si de aproximativ 1,6 miliarde de euro in 2004. Pierderile au fost provocate in principal de subsidiara producatoare de masini: 2,1 miliarde de euro in 2003 si 2 miliarde de euro in 2004. Aceasta subsidiara a reusit sa afecteze situatia financiara a celorlalti membri ai grupului, Iveco si CNH (divizia care construieste tractoare).

Conform declaratiilor lui Marchionne compania “avea mult prea multi manageri si o calitate slaba a procesului managerial”. Managerii slabi dadeau rezultate proaste, esuau in indeplinirea sarcinilor si se transferau pe un alt post, dar niciodata nu paraseau compania. Marchionne a aplatizat foarte repede structura manageriala si i-a concediat pe cei cu performate slabe.

Marchionne a jucat de asemenea si un alt as pe care il avea in maneca. Grupul Fiat detinea optiunea de a-si vinde subsidiara auto catre General Motors, ca parte a acordului de colaborare pe care cele doua companii l-au semnat in 2000. General Motors a refuzat sa cumpere subsidiara grupului Fiat in urma exercitarii optiunii, tocmai pentru ca anticipa necesitatea inchiderii acesteia si concedierea a mii de salariati. In ianuarie, Marchionne a clasat atitudinea producatorului auto american drept o bataie de joc; General Motors a trebuit sa plateasca 1,55 miliarde de euro pentru a scapa de exercitarea optiunii si pentru a anula acordul; suma prevazuta initial in acord era de 2 miliarde de euro. Banii obtinuti din aceasta operatiune au fost suficienti pentru aducerea grupului Fiat pe linia de plutire.

Ulterior, Marchionne l-a concediat pe directorul diviziei auto in februarie si s-a numit pe sine in locul acestuia, in ciuda unei lipse de experienta relevanta in industria auto. “Este mai bine sa esuezi din cauza ta si nu din cauza deciziilor manageriale proaste luate de altcineva.”

Marchionne a oprit vanzarea de masini pe baza de discount, precum vanzarea de masini second hand; miscarea a condus la reducerea numarului de masini vandute ca si la reducerea cotei de piata. La scurt timp, rentabilitatea comerciala, anterior la un nivel redus, a crescut semnificativ. In cel de-al treilea trimestru al lui 2005, cifra de afaceri a companiei Fiat s-a marit cu 0,6%, in timp ce volumul vanzarilor s-a diminuat cu 5,9%. Luna trecuta, Marchionne a reusit sa convinga grupul de banci care au cumparat obligatiunile convertibile in valoare de 3 miliarde de euro sa accepte transformarea acestora in actiuni.

Dar schimbarile radicale in bine pe care Marchionne a reusit sa le realizeze la Fiat nu sunt suficiente pentru o eliminare completa a problemelor structurale de la divizia auto, care contribuie la vanzarile grupului cu 43%.

Peste 70% din vanzarile de masini pe care le realizeaza Fiat in Italia sunt din modelele de capacitate mica si cu adaos comercial redus. Fiat a lansat noul model Grande Punto in septembrie si mai are cateva lansari programate anul acesta.

Dar competitia va fi una dura in conditiile in care si alte companii lanseaza mereu modele noi. Marchionne a recunoscut ca strategia companiei se axeaza indeosebi pe Punto, care contribuie la volumul vanzarilor cu un sfert. “Daca strategia noastra reuseste, nu vom da lovitura, dar daca nu, rezultatul va fi catastrofal.”

Fiat are o structura a costurilor care face productia de masini mici si mai dificila. Asemenea majoritatii companiilor din industria auto, Fiat are o capacitate a productiei mult prea mare. Analistii estimeaza gradul de utilizare a capacitatii de productie la nivel mondial la 72%, iar in Italia la doar 61%.

“Problema este ca ceea ce Marchionne nu a reusit inca este inchiderea unor fabrici”, iar la baza acestei probleme se afla conflictul cu sindicatele, a declarat Marco Bicocchi Pichi, consultant in industria auto, care numara grupul Fiat printre clientii sai.

Marchionne a afirmat ca inchiderea in masa a unor fabrici nu este o masura inteligenta. El sustine ca adevaratele costuri problematice de la Fiat Auto nu sunt cele cu salariile personalului implicat direct in productie, ci cele impuse de suportul tuturor celorlalte operatii, de la departamentul tehnic pana la cel juridic. Compania are inca un surplus de capacitate de productie care ii permite sa produca inca doua milioane de masini, dar nu are piata de desfacere pentru acestea. Vanzarile de anul trecut au fost de aproximativ 1,8 milioane de masini, cu mult mai putin decat nivelul de 2,4 milioane inregistrate la sfarsitul anilor ”90.

Reveniri de-a dreptul miraculoase ale altor producatori de autovehicule au mai avut loc in trecut; cel mai recent exemplu este legat de numirea lui Carlos Ghosn la Nissan Motor. Ghosn conduce in prezent Renault, detinatorul companiei Nissan Motor. Marchionne apreciaza ca viitorul grupului va fi unul dificil, dar ca in cinci ani va reusi sa claseze Fiat printre primii producatori de autovehicule in ceea ce priveste rentabilitatea.