Filosofia fiscala si pragmatismul rectificarii

Executia bugetului pe luna august a fost data publicitatii saptamana trecuta, trecand oarecum neobservata in spatele lansarii campaniei electorale si a scandalului perpetuu al investitorilor de la FNI.

Dupa ce tinta anuala a deficitului bugetului consolidat a fost ridicata de la 3,0% la 3,5%, fata de 2,0% in 1999 – toate procentajele fiind raportari la PIB, executia fiscala promitea a se incadra cu ceva larghete in termenii stabiliti cu Fondul Monetar International.

Mai mult, colectarile la buget au fost puternic incurajate printr-o serie de acte cu efect pe termen scurt, in speranta obtinerii unor rezultate peste asteptari, care sa balanseze rezultatele ceva mai modeste obtinute in ceea ce priveste nivelul arieratelor.

Totusi, faptul ca aceste venituri suplimentare au si fost alocate deja executorilor, face din nou situatia oarecum tensionata, in conditiile in care bugetul devine o chestiune tot mai mare pe an ce trece, ceea ce este exact contrariul bunului simt de tranzitie.

Rectificari in lant

Despre bugetul anului 2001 se vorbeste in termeni foarte vagi, ca despre un lucru indepartat. Alegerile din toamna fac, e drept, prematura orice hazardare in aceasta directie, insa lucrurile nu au stat altfel nici in anii anteriori.

Ceea ce pare a fi o simpla intarziere, apreciabila insa chiar in raport cu vecinii si tovarasii nostri de tranzitie, este una dintre simptomele unei impredictibilitati a mediului economic consistent cu inflatia si un nivel scazut al investitiilor.

Prima rectificare a fost extrem de prudenta, in vreme ce cea de-a doua, precum si situatia devenita oarecum confuza in urma altor ajustari, ridica semne de intrebare.

Ordonanta aprobata de guvern pe 21 septembrie acorda ministerelor si institutiilor publice inca circa 9.000 miliarde de lei, fata de 45.000 miliarde de lei, cat cerusera ele, sau 18.000 miliarde, cat paruse la un moment dat dispus sa ofere.

La numai o saptamana insa, o serie de facilitati oferite debitorilor catre buget, precum si injumatatirea accizelor, a facut posibila impartirea a inca 2.000 miliarde lei.

Structura acestor facilitati insa este de natura sa accelereze plata datoriilor catre buget pe termen scurt iar nu sa rezolve problema in esenta sa, asa cum ar face-o impunerea unei discipline fiscale.

Ceee ce se numeste “soft budget”, adica larghetea manifestata de catre stat fata de companiile ce nu-si platesc datoriile, nu a fost alterata in nici un fel. Dimpotriva, acordarea inca unor facilitati, in fapt scutiri de plata, creeaza asteptarea acestora pentru alte masuri de aceeasi natura.

Ce aduce nou bugetul 2000

In afara aspectului cel mai vizibil, cresterea deficitului, mai sunt cateva amanunte cel putin tot atat de importante in legatura cu executia bugetului in acest an. Primul ar fi scaderea in termeni reali atat a cheltuielilor, cat si a veniturilor.

Un buget mai mic este ceea ce caracterizeaza statele cu o economie de piata ceva mai dezvoltata. Daca in 1999 veniturile la bugetul consolidat reprezentau 34,4% din PIB, in 2000 acestea se asteapta a fi reduse la 32,5%, ceea ce ar trebui sa aiba un efect pozitiv asupra activitatii economice de ansamblu.

Cheltuielile bugetare au fost reduse mai putin insa ceea ce se poate explica prin ponderea inca mare a cheltuielilor cu plata serviciului datoriei publice.

Pe fondul presiunii asupra nivelului cheltuielilor, o serie de tensiuni sociale au aparut in sectorul bugetar, insa solutia este nu sporirea cheltuielilor, ci reducerea cheltuielilor inutile.

In principiu, bugetul de stat prezinta un deficit mai mare decat cel consolidat – bugetele locale contribuind pana acum intr-o mare masura la acoperirea acestei diferente prin excedentul sau.

In 1999, deficitul consolidat a fost de 2,0%, in vreme ce cel de stat s-a ridicat la 2,6%. In 2000 insa, diferenta tinde sa creasca – de la 3,5% deficitul consolidat, la 4,6% deficitul bugetului de stat.

Cum stam pana in august

Exprimat in dolari pentru o mai buna comparare, deficitul bugetului de stat pe primele sapte luni ale anului a crescut in 2000 la 1,017 milioane de la 573 milioane de dolari, scaderea veniturilor stand in cea mai mare masura la baza acestei dublari.

Tendinta reflecta insa evolutia intregului buget. Veniturile au scazut de la 4,319 milioane, la 3,618 milioane de dolari. Cheltuielile nu au putut fi reduse insa in acelasi ritm, ramanand aproximativ constante – 4,706 milioane fata de 4,892 milioane dolari in 1999.

In august, impozitele indirecte au castigat teren in fata celor directe – trend care reprezinta o strategie fiscala coerenta pe parcursul ultimei perioade. In vreme ce accizele si TVA au reprezentat in august 66,4% din veniturile bugetului de stat, impozitele directe reprezentau numai 30%.

Aceasta tendinta insa, pe langa faptul ca este indoielnica la nivel statistic, este pusa in pericol de impredictibilitatea pe termen scurt a structurii fiscale.

Daca in august 1999, raportul dintre impozitele directe si cele indirecte era de 0,50, in anul 2000 acesta a scazut la 0,45, aproape irelevant din punct de vedere statistic.

In principiu insa, numai la nivelul impozitului pe profit se poate vorbi depre o scadere semnificativa, de la 668 milioane de dolari pe primele sapte luni ale lui 1999 la 557 milioane dolari in 2000.

Impozitul pe salariu insa a compensat aceasta scadere, inregistrand aproape o dublare de la 307 milioane la 568 milioane de dolari. Impozitele indirecte pe primele sapte luni ale anului au inregistrat o colectare usor superioara anului precedent, pe fondul cresterii accizelor si TVA si a scaderii taxelor vamale.

Evolutia este consistenta cu facilitatile acordate unor importuri si cu schimbarea regimului de aplicare a TVA. Colectarea accizelor este insa deficitara, la sfarsitul lunii august realizandu-se numai 55,1% din nivelul estimat pentru intreg anul, in vreme ce nivelul mediu al veniturilor se situeaza la 66,4%.

In ceea ce priveste cheltuielile in august, serviciului datoriei publice reprezinta aproape 35% din totalul cheltuielilor.

In acest fel, suma cheltuita pe primele opt luni ale anului pentru serviciul datoriei publice a atins 74,1% din suma alocata pentru intreg anul, in vreme ce cheltuielile bugetului de stat reprezinta in medie numai 63,2% din suma alocata pentru intreg anul.

In conditiile in care dobanzile pe piata interbancara se afla in crestere dupa ce parusera la un moment dat a scadea, este probabil ca proiectiile sa fie depasite.

Ca in fiecare an, deficitul bugetului asigurarilor sociale se datoreste colectarilor mult reduse fata de proiectiile initiale. Pentru primele opt luni ale anului si exprimat in dolari, deficitul acestui buget se afla la 146 milioane de dolari, putin peste nivelul inregistrat in anul trecut – 134 milioane de dolari.

Ca si in cazul deficitelor bugetelorde stat sau consolidat, aceasta se datoreaza in special scaderii veniturilor si rigiditatii cheltuielilor.

In acest caz insa este vorba de o scadere accentuata a ambelor posturi bugetare explicata, pe de o parte, de colectarea deficitara a impozitelor si, pe de alta parte, scaderii in termeni reali a nivelului pensiilor.

Cum ar trebui sa stam

Conform tuturor modelelor economice, fondurile colectate de catre guvern sub forma de taxe si impozite sunt cheltuite in mod ineficient.

Cu alte cuvinte, bogatia totala a unui sistem economic fara taxe si impozite, chiar cheltuite cu chibzuinta de catre guvern, este mai mica decat cea a unui sistem cu taxe si impozite.

Numai necesitatea pastrarii unui echilibru social, a protejarii unei parti a populatiei sau a structurarii unei strategii coerente justifica existenta institutiei fiscale.

In cazul Romaniei insa, ineficienta administrarii bugetului, ilustrata de catre nivelul mare al ponderii serviciului datoriei publice. In comparatie cu standardele europene, nivelul veniturilor si cheltuielilor raportate la PIB nu este exagerat, poate numai deficitul este cam mare.

In comparatie cu standardele americane sau britanice, bugetul Romaniei este inca prea mare. Totusi, mai important decat nivelul veniturilor sau cheltuielilor este structura lor, care inca reflecta o instabilitate in ambele compartimente.

In cele din urma, inca mai important decat structura veniturilor si cheltuielilor este stabilitatea lor, previzibilitatea lor atat din punctul de vedere al guvernului, cat si a investitorilor.

In aceasta privinta, masurile de accelerare a colectarii veniturilor bugetare sunt mai putin relevante, castigul pe termen scurt putandu-se transforma in pierderi pe termen mediu.