FILOSOFIE/ Cunoasterea ca necunoastere. Grigorie de Nyssa

Dumnezeu nu poate fi inteles in intregime,
adevarata cunoastere a lui Dunmezeu este vederea care consta in
nevedere, o epistemologie care nu face apel la ratiune,
necuprinderea lui Dumnezeu nu se datoreaza in acest caz
incapacitatii epistemologice, ci infinitatii lui
Dumnezeu.

Mai mult, aceasta cunoastere nu
ne e mediata de o imagine a lui Dumnezeu, ci este o cunoastere
derivata, care se realizeaza prin contemplare, in sufletul
misticului. Moise (o imagine preferata a lui Grigorie de Nyssa) nu
poate cunoaste nimic despre Dumnezeu, ci doar poate experimenta
prezenta Lui intr-o uniune a dragostei mistice. Aceasta experienta
este ciclica, pierduta si regasita din nou si din nou, e o perpetua
descoperire a profunzimii si a unui proces fara de sfarsit al
“devenirii”. Iata asadar o imagine inconfundabila a gandirii lui
Grigorie de Nyssa (unul dintre cei mai elocventi ganditori
bizantini din prima perioada, in imaginea alaturata), in care nu se
poate recunoaste doar un puternic ton personal, ci si o influenta
neoplatonica. Gandirea lui face posibil dialogul despre o
epistemologie crestina totala si totalizatoare.
Mecanismul experientei mistice,
la Grigorie de Nyssa, are trei momente in cunoasterea lui Dumnezeu
prin contemplare:
a). Partea activa a sufletului
este regasita in procesul de purificare, dupa ce, intre timp, pana
in pragul purificarii, sufletul asista pasiv la propria
dezintegrare in fata atacului pacatelor. Partea contemplativa in
perceptia sufletului ca Dumnezeu, care exista singur cu
adevarat.
b). Urmeaza apoi locul adevarat
al contemplarii, care nu este altundeva decat “in abditum mentis”,
dupa expresia lui Augustin, in adancul sufletului, “unde se afla
Imparatia”, dupa spusa Evangheliei. Locul contemplatiei este in
sine inexprimabil, desi nu este scopul contemplatiei.
c). Sufletul trece dincolo de
contemplatie, iar in acest al treilea moment incepe experienta
propriu-zisa, caci aici are loc unirea sufletului cu Dumnezeu.
Deoarece Dumnezeu este incognoscibil, contemplarea in acest al
treilea moment este imposibila, se trece dincolo de contemplare,
aici fiind o cale a unirii prin iubire. Este o experienta negativa,
nu poate fi comunicata nicicum. Nu este vorba de o cunoastere
obiectiva prin contemplatie, poti spune doar ceea ce nu este
Dumnezeu.
Acesta e punctul de plecare a
teologiei lui Grigorie, marcata de “via negativa”. Datorita acestei
necunoasteri a lui Dumnezeu, Grigorie de Nyssa propune termeni
negativi in teologia sa. Se pleaca de la imuabilitatea substantei
si singurul nume pe care il putem atribui lui Dumnezeu este cel de
“fara de nume”. Si, legat de necunoasterea Lui Dumnezeu ca Fiinta
temporala, sunt propusi tot termeni negativi: “nepieritor”, “fara
de sfarsit”, “nemuritor”, facand apoi afirmatia: “…In orice
epitet, eternitatea este implicata”. Putem observa cum conceptul
epistemologiei bazate pe negatie difera, in neoplatonism
cunoasterea fiind o gnoza mistica, cu caracter de obiectivitate
(temporara), dar, cum nu ofera o legatura (in experienta mistica)
intre suflet si ratiune, subiectul epistemologic nu poate ramane cu
ceva obiectiv, concret din experienta metafizica prin care
trece.
De cealalta parte, in
crestinism, “via negativa” devine calea de deschidere a unei
viziuni (despre Dumnezeu) mai largi si aceasta cale de cunoastere
(marcata de mistica) a dus la un apofatism care a fundamentat si
dogme.

Mario
Barangea. Nascut in
Bucuresti. Licenta in filosofie – 2007 si Master in filosofie –
2008, la Universitatea din Bucuresti. Actualmente este doctorand in
filosofie in cadrul aceleiasi universitati. Absolvent al cursurilor
de diplomatie europeana ale Scolii Diplomatice din
Madrid.