Fiorosul favorabil

Prima comemorare a celui mai renumit grafician roman, Marcel Chirnoaga (17 august 1930 – 23 aprilie 2008), a avut loc in apropierea zilei cand artistul ar fi implinit 78 de ani. Expozitia s-a realizat prin concursul generos al sotiei, Monica Chirnoaga, care a selectat gravurile reprezentative pentru diferitele etape ale creatiei lui Chirnoaga. Personalitatea sa renascentist-jupiteriana, stapanita de duhul uranian al cuceririi teritoriilor necunoscute, intoarsa, deopotriva, spre trecut si spre viitor, a fost evocata armonios in interesantul cadru al Anticariatului Editurii “Sigma”, printre carti si obiecte cu patina.
Universul creatiei sale, generat dupa legile combinatorii ale imaginatiei, care se concentreaza asupra frontierelor metamorfotice, se exteriorizeaza prin forta liniei si a gestului, prin farmecul enigmistic, seva narativa si miza morala, “livrandu-se publicului cu o candida brutalitate” (Andrei Plesu, 1980). De formatie matematician, Chirnoaga s-a facut remarcat in grafica jurnalistica si in gravura din anul 1953, cand incepe sa expuna la Saloanele bucurestene de grafica, in timp, manifestandu-si interesul si pentru sculptura, pe care o abordeaza cu acelasi geniu al experimentului. Amploarea si originalitatea sintezei stilului sau, regasind pe filiera renascentista, romantica si suprarealista modelul virtuozitatii tehnice si un gen de interogare spirituala rezonanta, dar, mai ales, captand filonul unui ideal umanist peren, combinate cu constiinta sagace si responsabila a impactului pe care reproducerea grafica il are asupra contemporanilor, i-au adus recunoasterea deplina in anii 1970-80. Succesul i-a fost marcat de sonore premii internationale – medalia Kathe Kollwitz, Berlin (1967), premiul II la Bienala de gravura de la Cracovia (1968) – si nationale, printre care premiul Academiei Romane (1975) pentru ilustratie de carte.
Acum au fost expuse lucrari din ciclurile Monstrii inevitabili (1977), Labirintul (1980), Apocalipsa (1993), Virtuti si vicii (1995-97), Cele zece porunci (1997-98), precum si o serie de stampe din faimoasa lui “gravura cu sudura”, o tehnica inedita pe care a perfectionat-o in anii ’70, cu care a dat tonul “fioros” al expozitiei organizate impreuna cu Ion State si intreg colectivul de la Atelierul de gravura din str. Sperantei, cu care romanii au participat la Bienala de la Venetia din ’72, procedeu pe care l-a reluat atunci cand a simtit nevoia sa faca niste “chestii mai violente”. Placile de fier, sudate si atacate cu acizi, reprezentand masti, demoni, aparitii malefice sau favorabile, sunt un soi de ecorsee tabacite ale raului care, in afara de calitatea lor imprimabila, ar putea fi expuse ca obiecte de arta, alaturi de alte placi gravate si de sculpturile in lemn sau fier, intr-un muzeu pe care maestrul si l-ar fi dorit, sau macar, credem noi, intr-o sala care sa reconstituie pentru posteritate atmosfera atelierului Marcel Chirnoaga, demna de atelierul unui William Blake.