Fistiqiu

Frez – fistic – turcoaz sunt culorile unui dominion imaginar populat de panopticul uman al pictoritei Ilaria Raluca Demetrescu. Iata o exponenta foarte expresiva a generatiei ’96, prin supradoza de libertate-spre-libertinism cu care face, de aproape un deceniu, o naveta suis-generis intre Paris si balcanism… Artista are o exuberanta a interogatiilor sociale, civice, dar si autoscopice.

Insula ei – carusel vizual – se vrea strident nonconformista, dar poate fi, la rigoare, chiar si conturul unei balti a Bucurestiului. Cu conditia sa oglindeasca zgribulindu-se blocurile-canion de pe soseaua Stefan cel Mare ori case melancolic scorojite, dar demne in eclectismul lor mon’seresc. Raluca Ilaria capteaza fara sarcasme incongruentul cotidianului, anume acela cu o farama de mesaj umanitarist. O face precipitat, participativ, bricoland imagini, recuzita, inscriptii. Astfel, o preocupa animalele fara stapan, lenjeria de corp bufona ca si pionierii parazilor gay de la noi. Humorul inconfortabil al scenariilor sale figurative vine din dereglarea codurilor. Asta explica cum se pot intalni in pictocolajele ei pravoslavnicii cu travestitii. Un grain de beaute al compozitiilor sale, si asa suficient de “decupate” cinematografic, este rasturnarea cate unui cap sau chiar bust, ca in etalarea cartilor de joc. Savurand si confortul burghez al unui interior de familie intelectuala cu traditie interbelica, o vad pe Ilaria facand pasiente compozitionale cu banca ei de imagini ale stridentei kitsch-consumiste. Artista se mai joaca priceput si cu scala marimilor, incat un pantof cu toc se insinueaza in intriga scenelor cat un stat de om. Uneori figurile pictate pe carton sunt decupate si distribuite spatial in showul expozitional. Mimicile eroilor sai sunt caricat nonsalante. Obrazniciile detaliilor genitale se resorb in dinamica de crochiu a imaginii si in culorile de epinal-hip-hop. Raluca Ilaria s-ar invita la o vecinatate de simeza cu vedetele imaginii glamour sofisticate, Pierre & Gilles. Desenatoare tonica si in alb-negru, vanatoare de imagini foto, brodeuza pe metraje in culori spectrale, impaietoare de jucarii textile, melomana de tenori scopiti, forumarda pe internet, pitoreasca si cheflie ca o nepoata a lui Frans Hals, Raluca Demetrescu este o lacoma a junglei urbane. Nu o rapace si deloc carnivora, ci un tucan bonom si olfactiv, acea pasare mare, viu colorata care vede de sus cu un ochi rotund de caleidoscop.