Flash după 150 de ani/ de Radu Constantinescu

Albumul de famlie! Ce poate fi mai relaxant decât să răsfoiești cu nostalgie, la răstimpuri, imagini ale copilăriei, adolescenței, maturității și senectuții în succesiunea firească a timpului…O viață condensată în 2-3 fotografii care vorbesc infinit mai elocvent decât cuvintele…

Cu siguranță, de la aceste gânduri a pornit și fotograful Fekete Zsolt atunci când, cu mai bine de zece ani în urmă, a început să lucreze la materialul reunit acum într-o expoziție de excepție deschisă în sălile Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca. Intitulată Momente reluate, ea prezintă locuri și peisaje din Transilvania fotografiate mai întâi în secolul al XIX-lea de Orban Balazs și Veress Ferenc și, ulterior, în zilele noastre, de tânărul artist din Târgu Mureș. Un fel de album de familie transilvănean, pe parcursul a cinci generații…

Cum a procedat Fekete Zsolt ?

Între anii 1999 și 2012, Fekete Zsolt a vizitat locurile imortalizate cu 150 de ani în urmă de iluștrii săi înaintași, pentru a repeta fotografiile realizate de aceștia. Remarcabil este faptul că, pentru a obține o replică fidelă a originalului, artistul a căutat să identifice nu numai locul unde a fost realizată imaginea inițială, dar și perioada calendaristică, momentul zilei, condițiile de luminozitate și desigur, unghiul de fotografiere.

În sălile expoziției, imaginile contemporane sunt prezentate alături de variantele fotografiilor de epocă. Întrucât în tehnica fotografică s-a produs, între timp, trecerea de la sistemul analog la cel digital, artistul a dublat cu noua tehnologie fotografiile realizate în secolul al XIX – lea, astfel încât vizitatorul are în fața ochilor dipticuri de o expresivitate copleșitoare, învăluite de magia izvorâtă din raportul specific al fotografiei cu spațiul și timpul. Este vorba, pe de o parte, de un timp istoric extins pe durata unui secol și jumătate, dar și de unul mai scurt, al evoluției tehnologiei în domeniu.

Meditație despre efemer

În înregistrările vechi și noi apar castele, biserici, conace, cetăți, statui, munți și văi, stânci, păduri și câmpii. Involuntar, privitorul este tentat să compare, să identifice schimbările produse odată cu trecerea timpului. Surpriza este mare! De cele mai multe ori, timpul nu a marcat iremediabil peisajul, așa cum ne-am fi așteptat. Ruinele cetății de la Colțești arată exact la fel în instantaneul realizat de Veress Ferenc în anul 1870, ca și în fotografiile lui Fekete Zsolt din 2003 și 2007. Diferența dintre imagini (caroiajul multicolor al culturilor) se datorează aproape exclusiv tehnicii. Mai încolo, fotografiile din 2003 reprezentând Piatra Secuiului seamănă până la identitate cu cele ale lui Orban Balazs din 1871; doar casele sunt acoperite cu țiglă în loc de paie.

O întreagă filosofie se degajă din aceste imagini. Nu timpul este cel care distruge, ci… omul. Imaginea Castelului Haller din Sânpaul ilustrează răscolitor efemeritatea ambițiilor umane. În fotografia lui Orban Balazs din 1864, clădirea ridicată la poalele dealului își trăiește încă strălucirea, pe când în fotografia din 2004 a lui Fekete Zsolt ni se înfățișează ca o ruină, cu acoperișul prăbușit, năpădită de buruieni, imagine dezolantă a indiferenței localnicilor. Iar Zsolt își permite, în continuare, să filosofeze cu ajutorul aparatului de fotografiat; o a treia imagine a castelului, din 2006, conturează doar silueta clădirii în ceață, ca o fantomă a gloriei trecute, pe cale de extincție definitivă.

Iată ce spunea în acest sens artistul din Târgu Mureș: „Învăț acceptarea senină a  efemerității. Pe parcursul călătoriei fizice am reușit să fotografiez locurile imortalizate de precursorii mei, fiind însoțit necontenit de spiritualitatea lor deosebită, din care mă hrănesc până în ziua de astăzi. Aș fi încântat dacă expoziția, dincolo de satisfacția vizuală ar transmite și acest sentiment iar vizitatorii, trecând prin fața exponatelor, ar parcurge și acest itinerar lăuntric.“

Nu pot încheia aceste rânduri fără a mă opri cu emoție la două grupaje de fotografii în care meditația existențială a artistului se transferă de la clădiri și peisaj asupra omului. Primul este intitulat „Jeno Bartha cu calul său, Zefir” și conține două instantanee datate 2000 și 2009. Timpul nu a apucat să schimbe nimic aproape din constituția fizică a omului și a animalului său de muncă. Cel de al doilea, reprezintă o fotografie de familie din 1938, realizată pe fundalul unui portal de piatră elegant arcuit, probabil intrarea într-o biserică, intitulată „Mama mea în poalele bunicii”.  Alături, alta – datată 1999 – o  înfățișează pe mamă, acum femeie matură, în brațele fiului său. Același portal elegant marchează unitatea de spațiu. Dar au trecut 61 de ani și personajele privesc gânditoare spre obiectiv. ..

Ceva mă face să cred că Fekete Zsolt nu se va opri aici cu „momentele sale reluate”…

*

Orban Balazs (1829-1890), etnograf autodidact, scriitor, membru al emigrației revoluției de la 1848. După revenirea în țară, a imortalizat monumente de artă, etnografie și istorie din Ținutul secuiesc

Veress Ferenc (1832-1916), fotograf clujean, inventator, unul dintre pionierii artei fotografice

Fekete Zsolt (n. 1967), artist plastic și fotograf. Locuiește la Târgu Mureș