FMI vine. FMI pleaca.

Maine, misiunea FMI paraseste Bucurestiul. Dupa doua saptamani de consultari cu spectrul politic, mediul de afaceri, BNR si sistemul bancar, misiunea FMI trebuie sa redacteze un program de evaluare si recomandari, care ar trebui sa fie puse in practica de actualul Guvern.

Numitorul comun al discutiilor cu reprezentantii Fondului l-au constituit discontinuitatea politicilor economice si regresul economic al anului 2005, inregistrat atat in sectorul privat, dar mai ales in sectorul public.

Mediul de afaceri este nemultumit pentru ca nu exista o reglementare pe termen lung a politicilor fiscale. Si cei putini, care s-au bucurat cu adevarat de beneficiile Cotei unice, au descoperit ulterior ca derapajele macrofinanciare generate de aceasta politica le afecteaza grav afacerile. La sfarsitul anului 2005, Romania a ajuns in topul tarilor cu cel mai mare deficit al contului curent. Investitiile straine directe au scazut din cauza instabilitatii politice si economice, astfel incat finantarea acestui deficit nu a fost suficienta pentru a reduce presiunea asupra inflatiei. Lipsa de coordonare a politicilor monetare cu cele fiscale a afectat fara rezerve si rata inflatiei din 2005.

Tintele economice ale anului 2006 vor fi foarte greu de atins, pentru ca prognoza guvernamentala s-a bazat pe tinte si valori superioare realizarilor. Cu fiecare ocazie am atras atentia asupra riscurilor la care este expusa economia romaneasca. Aceasta este si constatarea FMI, fundamentata pe analize proprii. FMI are insa misiunea de a face doar recomandari. Dar, in conditiile in care Guvernul trateaza institutia ca pe un contabil marunt, misiunea devine cu atat mai dificila.

In fapt, propunerile FMI sunt simple si coerente, dar, asa cum ne-am obisnuit deja, probabil ca Guvernul Tariceanu nu va tine cont de ele. Propunerile se refera, in primul rand, la o mai buna coordonare a politicilor guvernamentale cu cele ale BNR, subliniind nevoia de sustinere a unui program investitional public mai puternic, cu masuri mult mai corecte si mai concrete in limitarea consumului. De asemenea, expertii FMI vor insista asupra necesitatii unor masuri de crestere a productivitatii muncii, pentru a putea fi reluata cresterea competitivitatii produselor romanesti. Acesta pare a fi elementul cheie in propunerile viitoare ale FMI.

Pentru ca impactul aderarii Romaniei in 2007 sa fie unul sustenabil, veniturile bugetului va trebui sa fie majorate in asa fel incat veniturile sa creasca cu cel putin 3-4 procente din PIB. Guvernul nu vrea, insa, sa recunoasca acest lucru, pentru ca nu poate obtine venituri la buget decat prin ajustarea Cotei unice sau a TVA-ului la un nivel superior. Dar Guvernul da semne ca se pregateste de un proces electoral si a pune in practica o asemenea masura devine foarte dificil,

Fara un buget excedentar, astfel incat acest instrument sa fie un real factor de continuare a procesului de dezinflatie, de coerenta economica si de crestere a competitivitatii, nu pot fi sustinute. Sunt recomandari dure, care incearca sa repare greselile anului 2005. Din pacate insa, asa cum este construit bugetul pe 2006, asa cum sunt puse in practica angajamentele guvernamentale, aceste recomandari au sanse minime de reusita.

Romania nu mai are un acord stand-by cu FMI. Recomandarile Fondului nu mai sunt obligatorii pentru statul roman. Guvernul condus de premierul Tariceanu ia in serios aceasta ultima prevedere si evita pe cat posibil sa aplice sfaturile expertilor internationali. Obiectivul reprezentantilor Fondului este consolidarea economiei romanesti si cresterea nivelului de competitivitate in perspectiva integrarii europene. Guvernul oranj nu are aceleasi obiective. Din fericire, haosul economic nu mai poate continua mult. In mai anul acesta UE va da verdictul pentru viitorul Romaniei. Autoritatile de la Bucuresti vor fi nevoite atunci sa urmeze “recomandarile” Bruxellesului.

* Mihai Tanasescu este deputat PSD, fost ministru de finante