FNI pentru bogați

N-am scris nimic despre acest Sima. Și nici n-o să mai scriu în afara acestui articol scurt, dar, cred, necesar.

În viu, m-am intersectat cu personajul Sima o singură dată. Mi l-a adus Mircea Dinescu, pe nepusă masă. În 6-7 minute, vorbind continuu, îmi dădea pur și simplu indicații prețioase despre cum trebuie făcut un ziar (era momentul creării ziarului Gândul). Debita platitudini și gogoși, cu un aer de superdecident în politica mondială, Trilaterala sau Grupul Bilderberg erau niște comitete de bloc pe lângă el, potrivit Gândul.

M-am ridicat, l-am întrebat pe Dinescu de ce trebuie să vorbesc cu acest ipochimen megaloman și m-am topit în peisaj.

Ulterior, ipochimenul megaloman m-a sunat ca să-mi spună că el o să dea publicității “conturile pe care le are în Elveția colegul matale Bogdan Chirieac”. “Și de ce mă suni pe mine, domle, nu poți să le dai direct și să să mă lași dracului în pace?!” i-am replicat. Nu s-a descurajat, m-a mai sunat de 2-3 ori, repetând ca un robot bolnav aceeași amenințare.

Finalmente, omul a emis într-un interviu pe net o “dezvăluire” absolut minunată cu privire la subsemnatul: că am fost cumpărat de SO Vântu fără să-mi dau seama! Asta după ce-și livrase cititorilor povestea de dragoste cu Securitatea.

Am deci doar două întrebări de pus: cum trebuie numiți inșii care nu numai că îl bagă în seamă, dar îi dau și o căruță de bani pe mână lui C. Sima, ca să-i înmulțească, aidoma unui FNI pentru bogați? Cum trebuie numiți autointitulații “jurnaliști” care îi oferă de zile în șir o scenă acestui exemplar de Vântu avortat, pe care exhibiția publică îl excită chiar mai mult decât banii?