Forfota de sarbatori prin galerii si ateliere

Asa se intampla an de an, fie ca e vorba de sezonul estival sau de cel al sarbatorilor de iarna. Stagiunea expozitionala, ca si cea muzicala sau teatrala, este atinsa de un soi de febrilitate emotionala, dar parca si putin panicata, daca nu cumva cuprinsa de-a dreptul de lancezeala obisnuita de dinaintea vacantelor.

Dincolo de festivismul unora dintre ele, expozitiile lunii decembrie atesta totusi o realitate sensibila si mereu acutizata: nevoia disperata a artistului de a fi bagat in seama de cei in mijlocul carora este nevoit sa se manifeste creator, dar si sa-si duca traiul de azi pe maine. Un patetism al sortii ii mana pe toti la acest spectacol, in care se amesteca gratia si inocenta producatorului de savori spirituale si senzoriale, cu frivolitatea vecina cu indecenta uneori a tertipurilor negustoresti, cu care aceiasi incearca sa-si ademeneasca ipotetica clientela sau macar sa starneasca interesul celor din jur…
Este perioada cand scopurile estetice cedeaza in totalitate terenul scopurilor comerciale, in forme ce antreneaza frenetic imaginatia, instituind, vrand-nevrand, o domnie a aptitudinilor improvizatorice si a conventionalitatii retorice, stridente uneori, motivata dramatic de cele mai multe ori de instinctul de supravietuire, la care ii supune canonicul joc al derivei noastre tranzitioniste!
Asa se face, ca simultan, in principalele galerii bucurestene, grupuri mai mari sau mai mici de confrerii artistice, incropite pe diferite criterii si afinitati elective, si-au organizat expozitii (cu vedere la strada, eventual) in care ostentatia ofertarii obiectului de arta ca “dar” de Mos Nicolae, de Craciun, de Anul Nou, de San-Vasile sau de Boboteaza si Sf. Ion nu-i cea din urma miza!
Astfel, locatarii atelierelor de la cele doua etaje ale imobilului istoric din str. Selari nr. 13 tin afisul Galeriei “Simeza” de pe Magheru. Andrei Romocean et co. (care a venit si cu doua pretioase piese mici de bronz, semnate de Victor Roman), Ion Atanasiu Delamare si Emilia Persu (animatoarea proiectului, ca de fiecare data) ; Maria Constantinescu (cu pseudoicoanele ei pe sticla), Dan Minea, Ilie Rusu (cu arhiexpusul sau “zid de portelan”), Petru Lucaci, Ervant Nicogosian, Cornelia Danes-Demetrescu, Teodor Hrib, dar si cativa artisti care orbiteaza in jurul numitei mai sus rezidente artistice – Teodora Florescu-Chinschi (care a adus si o minunata panza “in memoriam” semnata de Vasile Chinschi, comemorat chiar in aceste zile), Bogdan Breza si Mara Valceanu, Alex. Papuc, Alexandru Nancu, Suzana Dan si inca altii din varii generatii si orizonturi stilistice.
La Caminul Artei, parter, o alta grupare, de asta data ceva mai restransa la doar 17 expozanti, si reunita clar sub semnul tutelar al zeului Mercur. Sunt oferite lucrari de pictura, grafica de sevalet, sculptura mica, ceramica si arte textile de interior de mici dimensiuni, ce poarta semnaturi precum cele ale lui: Nic. Zambroianu si Cornelia Dedu (care recent au avut doua personale in galerii mult mai generoase), Cornelia Gherlan, Carmen Paraschivescu, Bety Vervega, D.Passima, Cristina Pasima, Const. Daradici, Nic. Blei, El. Dascalescu, Parghel Virgil, Aurel Patrascu, Liviu Stoicoviciu, Mantescu Mari, Minu Movila si altii.
Iar peste drum, in acelasi mare vad al Capitalei din zona Universitatii, la Galeria “Apollo”, alta grupare, de asta data cea care vara lucreaza in tabara de creatie de la Faget, expune o copioasa colectie din productia acelor simpozioane, toate curatoriate de Oana Craciun-Dobrescu, sub genericul Starea de peisaj.
Printre protagonisti: Angela si Traian Bradean, St. Pelmus, Mihai Sarbulescu, Virgil Parghel, Const. Raducan, Simion Craciun, Letitia Oprisan si cativa oaspeti din Italia, Austria, Mexic…
Ca sa nu mai vorbim de artistii insinuati prin marile market-uri cu “gifting”-uri de Craciun de la Sala Dalles, ARTEXPO (la “Luxury Show room”), World Trade Center etc. incinte expozitionale la Iasi, Bacau, Cluj, Baia Mare, Botosani, marile incinte expozitionale locale vor fi populate cu sute de lucrari din toate genurile ale Anualelor de arta contemporana ale filialelor zonale, potrivit unei traditii, ce aureoleaza tot sarbatorile rascrucii dintre ani, din ratiuni si cu talcuri mai mult sau mai putin intamplatoare sau ascunse.