Fratele lui Mihai Antonescu (I)

Implicarea din punct de vedere diplomatic in Razboiul din Est (pentru Neam, Cruce si Rege, cum a fost promovat la vremea respectiva), arestarea (1944), detentia in URSS (1944-1946), procesul de la Bucuresti sau executarea lui Mihai Antonescu la Jilava (1946) sunt aspecte arhicunoscute din viata acestuia.

Un detaliu insa care pana in prezent nu a trezit interesul nimanui este acela ca Mihai Antonescu a avut un frate mai mare. Un frate care a absolvit ca sef de promotie, in 1920, Academia Militara si care a ocupat ulterior numai functii de comanda in… marina. Activitatea acestuia a trecut neobservata pana in anul 1942. Si probabil asa ar fi ramas daca nu ar fi fost avansat in grad cu un an mai devreme, iar generalul Constantin Pantazi, ministrul apararii, nu l-ar fi trimis ca atasat militar la Roma si Berlin. Decizia generalului Pantazi a pus gaz pe foc. O serie de ofiteri din marina au contestat numirea lui Nicolae Antonescu ca atasat militar. Maresalul Antonescu, cel care a indeplinit interimatul la Ministerul Apararii pana la 22 ianuarie 1942, ziua avansarii in grad a lui N. Antonescu, a ordonat anchetarea cazului. Generalul Pantazi i-a solicitat contraamiralului Nicolae Pais, subsecretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Marina, la 27 februarie 1942, sa realizeze o Nota informativa privindu-l pe N. Antonescu. La informat apoi pe Mihai Antonescu, “confidential-personal”, prin Nota nr 12.786/ 16 martie 1942, ca ancheta a fost finalizata, fiind de acord cu observatiile acesteia si ca “desi am avut cinstea sa ma numar printre cei mai apropiati colaboratori ai Domniei Voastre, nu am stiut pana astazi ca atasatul nostru naval la Berlin (…) va este frate”. In ceea ce privea afirmatia ca N. Antonescu nu stapanea limba germana pentru a fi trimis ca atasat militar, contraamiralul N. Pais a explicat ca atunci cand a luat decizia de a-l propune pe N. Antonescu, acesta indeplinea toate conditiile cerute numirii: “sef de promotie, notat excelent in toata cariera sa, brevetat de Statul Major si cel mai vechi dintre absolventii Scolii de Razboi, distins in actualul razboi cu decoratia cu spade (Medalia “Barbatie si Credinta” cu spade – n.a.) si panglica de Virtute Militara (…), recunoscut in toata marina ca un ofiter superior desavarsit, muncitor, perfect cinstit, om de caracter si care s-a facut intotdeauna apreciat numai prin calitatile si meritele sale personale”.