Fraudarea companiilor de catre angajati ia amploare

Directorii sunt nevoiti sa adopte masuri pentru sanctionarea angajatilor care se ocupa de propriile afaceri in timpul serviciului.

Oamenii fac tot felul de lucruri pe care nu ar trebui sa le faca in timpul serviciului. Un exemplu ar fi cumparaturile online. Aceste lucruri sunt intelese si acceptate de majoritatea companiilor. Dar unii angajati merg si mai departe cu neglijenta. In timp ce “lucreaza” pentru o anumita companie, acestia lucreaza fara aprobare si pentru alte companii sau in unele cazuri extreme isi conduc propria afacere in timpul serviciului. In cel mai bun caz folosesc din timpul ce ar trebui alocat companiei pentru care sunt angajati. In cel mai rau caz, ii fraudeaza pe cei care le dau salarii.

“Am avut situatii in care unii angajati redirectionau clientii firmei”, spune John Smart, de la Ernst & Young. “Nu este un lucru asa rar; uneori evolutia lucrurilor conduce la plecarea unui lucrator din companie dar impreuna cu jumatate din afacerea firmei care l-a angajat.” Companiile tind sa nu faca public faptul ca au fost inselate in acest mod, insa numarul cazurilor de acest tip sunt in continua crestere.

Smart a fost de curand angajat de o firma spaniola pentru a investiga o subsidiara din Marea Britanie. Compania a fost avertizata ca directorul britanic conducea o afacere paralela, in acelasi domeniu. In final, s-a concluzionat ca firma respectiva catre care erau redirectionati clientii companiei spaniole era condusa de sotia celui aflat sub investigatie. “Persoana a fost concediata”, a spus Smart, “desi era imposibil sa dovedesti ceva. In final varianta oficiala a fost de situatie nepotrivita.”

Directorul principal al unei afaceri din sectorul echipamentelor profesionale de scanare cu sediul in Marea Britanie s-a aflat intr-o situatie asemanatoare cu cea descrisa anterior. “Am avut patru angajati care incepusera o afacere cu trei luni inainte sa paraseasca firma si redirectionau clientii catre compania lor”, spune acesta. “Fondasera firma in august, iar eu am descoperit-o in octombrie, in urma unui pont. Facusera o firma in oglinda cu a mea.” Pana au fost descoperiti, angajatii erau foarte ocupati cu transferul de bunuri si clienti de la o companie la alta. Directorul afirma ca a apelat la departamentul guvernamental al comertului si industriei dar acestia “nu putea intreprinde nimic in acest sens”. Dupa aceea a apelat la politie, dar nu a reusit sa ii convinga sa se implice.

In final, directorul a angajat Diligentia, o companie ce ofera servicii private de investigatii. Diligentia a pus suspectii sub supraveghere. Acest lucru a rezultat cu trei arestari si recuperarea unor echipamente de peste 100.000 de lire sterline. “A fost ingrozitor. A durat mai mult de un an, dar daca nu as fi facut asa, mi-as fi pierdut compania.”

Henry Hobson, director al Diligentia, declara ca acest tip de investigatii sunt principalele servicii pe care le executa compania. “Se intampla mai tot timpul”, explica acesta. “Am avut de asemenea cazul unor brokeri angajati care refuzau anumiti clienti pentru ai prelua dupa aceea pe cont propriu. Sunt asemenea cazuri, de la angajati care folosesc timpul si resursele companiei pentru a conduce o alta afacere la cazuri de furt si frauda la scara mare.”

Simon Dawson, directorul departamentului de investigatii asupra corporatiilor, de la compania Risk Advisory Group, isi aminteste cazul unei societati filantropice. “Am gasit trei tipi in departamentul de tehnologie a informatiei: unul administra o afacere cu inchirieri de apartamente, al doilea downloada software contrafacut si folosea resursele firmei pentru stocare, iar al treilea isi petrecea timpul pe un site web dedicat science fiction -ului din anii ’50.”

Una din problemele angajatorilor este neclaritatea granitei dintre ceea ce este si ceea ce nu este rezonabil. Putini sefi sunt afectati daca un lucrator isi vinde un anumit produs pe internet. Dar tranzactiile pe internet pot fi cauzatoare de dependenta, transformand hobby-urile in adevarate intreprinderi comerciale care incep sa ia din ce in ce mai mult din timpul de lucru.”

Datorita eficientei noilor tehnologii, se poate administra o afacere folosind numai un laptop si un telefon mobil. Acest lucru este si mai atractiv atunci cand altcineva achita nota de plata.

Insa nu toate aceste smecherii sunt hi-tech. Tobu Latta, director al departamentului de investigatii asupra corporatiilor de la Control Risks Group, o firma londoneza de consultanta in domeniul riscului afacerii, s-a intalnit cu un caz in care angajatii vindeau produse cosmetice prin telefonul companiei. Intr-un alt caz si mai interesant, Control Risks Group a descoperit pentru o firma americana ca reprezentantul acesteia din Moscova administra un bordel din cladirea companiei.

In mod evident, acest tip de abuz poate apare la orice nivel din ierarhia unei companii. Dar, afirma Latta, vinovatii sunt de obicei angajati de multa vreme in cadrul societatii, in posturi care presupun “o incredere considerabila”. De fapt, sunt ultimele persoane la care te-ai putea astepta sa faca acest tip de lucru. Cand oamenii aud despre astfel de fapte se gandesc la smecherii de mica anvergura. Foarte des vinovatii se afla printre managerii de mijloc, cu o activitate de lunga durata in cadrul firmei. Acestia nu sunt verificati atat de des sau cu aceeasi rigoare precum noii angajati dintr-o companie.

Cauzele acestui comportament variaza de la nevoia de bani, frustrarea legata de ratarea unei avansari sau pur si simplu plictiseala.

Directorii care supravegheaza acordarea contractelor se fac probabil vinovati de cel mai flagrant abuz. “Situatia clasica este cea a unui contract de catering acordat companiei administrate de sotia directorului”, spune Latta. “O data am intalnit o persoana responsabila cu contractarea de servicii IT care platea unei companii cu 50% peste media pietei, avand stranse legaturi cu aceea firma.”

Celebre pentru astfel de cazuri de escrocherii sunt subsidiarele companiilor occidentale din Europa de Est.

Firmele au la indemana o gama variata de masuri preventive pentru a se asigura ca angajatii se comporta in linie cu regulamentul companiei. Se pare insa ca majoritatea acestora nu intreprind destul in acest sens. Conform unui studiu Ernst & Young publicat anul acesta, realitatea este ca in 85% din cazurile de frauda care afecteaza companiile este implicat cineva din interiorul firmei respective.

Masuri anti-frauda in interiorul unei companii:

Selectie riguroasa la angajare:

Multi angajati vinovati de fraudarea companiilor la care lucrau s-au dovedit a avea trecuturi dubioase. O selectie riguroasa la angajare este cea mai buna modalitate pentru prevenirea unor situatii neplacute. Verificarea trecutului unui angajat poate costa in occident intre 179 si cateva mii de dolari, in functie de calitatea raportului prezentat.

Verificarea tuturor angajatilor, indiferent de functie:

O escrocherie este mult mai simpla si profitabila pentru cineva aflat intr-o pozitie de incredere.

Folosirea auditului:

Auditul poate dezvalui fraude precum cumpararea unor servicii peste pretul pietei, sau faptul ca furnizorul si cumparatorul au aceeasi adresa. Intr-un caz interesant, furnizorul a dat o adresa falsa, la care intamplator se afla o inchisoare.

Controlul verificatorilor:

Dubla verificare este mai eficienta decat cea simpla.

Incurajarea dezvaluirii de informatii din partea furnizorilor, clientilor sau lucratorilor care ar putea fi abordati de un angajat escroc.
dan.zavoianu@zf.ro