Fructe exotice 100% romanesti

“Capsuni 100% romanesti”. Asa isi prezenta zilele trecute un vanzator marfa. M-a nedumerit un pic aceasta afirmatie, a carei formulare am banuit-o a fi preluata din reclamele televizate. Dar, una peste alta, am inteles ca omul dorea sa asigure cumparatorul ca fructele sale sunt de cea mai buna calitate.

Piata a ramas unul dintre locurile unde produsele romanesti se afla la mare cautare. Bananele prezentate frumos pe taraba sunt tot timpul “foarte gustoase”. Portocalele sunt “foarte dulci si zemoase”. Mandarinele sunt “foarte, foarte dulci si fara samburi”. Ciresele sunt pur si simplu “romanesti”. Evident ca preferinta cumparatorilor pentru fructele autohtone nu se datoreaza faptului ca acestea ar fi mai ieftine. Sunt cazuri in care marfa romaneasca este mai scumpa decat cea de import. Si totusi se vinde foarte bine. Explicatia nu poate fi alta decat aceea ca majoritatea cumparatorilor au observat ca fructele romanesti sunt mai gustoase si mai sanatoase.

In multe dintre plantatiile de pomi din strainatate se practica un mod de productie superintensiv. Sunt cultivate doar soiurile de plante cu cel mai ridicat randament. In plus, pentru cresterea productivitatii sunt realizate o intreaga serie de tratamente bazate pe utilizarea unor mari cantitati de pesticide, ierbicide si ingrasaminte. Din punct de vedere cantitativ, rezultatele obtinute sunt absolut spectaculoase. Iar fructele astfel obtinute sunt grozav de aspectuoase. Ele pot fi folosite cu mare succes pentru ornarea unor mese festive. Din nefericire insa, de cele mai multe ori gustul lor evidentiaza cu o destul de buna aproximatie toate tratamentele chimice care le-au fost aplicate de-a lungul unui an intreg.

In Romania, productiile sunt cu mult mai modeste, dar fructele obtinute sunt de o calitate mai buna. Nu se face exces de zel in tratarea culturilor. Una din cauze este cu siguranta costul ridicat al tratamentelor, prohibitiv pentru cultivatorul roman. A doua, la fel de importanta, tine de conservarea unor traditii foarte vechi. Pentru ca, intr-o tara ca a noastra, cu sol bun si clima prielnica, pomicultura a reprezentat dintotdeauna una dintre ocupatiile cele mai importante. Aici se realizeaza cea mai mare productie de prune din Europa. Tot aici se gaseste probabil cel mai mare numar de nuci (din lume!). Exista productii importante de visine si cirese, arii foarte extinse unde se cultiva marul, zone favorabile culturilor de piersic, cais si chiar migdal. Dar calitatea fructelor nu se datoreaza doar conditiilor de mediu.

Evolutia plantelor cultivate de om nu se desfasoara dupa ritmurile lente ale naturii. Atat cercetatorii din domeniul horticulturii cat si cultivatorii incearca in permanenta sa obtina soiuri de o calitate superioara. Este un domeniu important in care exista o scoala romaneasca cu mare traditie. Vom aminti doar ca, pana nu demult, rezultatele obtinute de cercetatorii romani in realizarea de soiuri noi de mar cu rezistenta genetica plasau tara noastra pe locul trei din lume. Iar acest tip de plante are o importanta cu totul aparte.

In ultima vreme, in cadrul comunitatii stiintifice internationale, se discuta tot mai mult despre pomicultura integrata, un nou tip de abordare in care livada este considerata a fi un ecosistem in care interventia umana ar trebui sa fie minima. Fertilizarea solului si combaterea bolilor si daunatorilor pe cai naturale este cu mult mai putin costisitoare si nepoluanta, atat pentru mediu cat si pentru productia obtinuta. Schimbarea conceptului de livada de la acela al unei zone in care exista o singura specie care intereseaza si anume cea pomicola care produce fructe, iar celelalte specii sunt distruse sau cel mult tolerate, la cel in care livada este privita ca un ecosistem complex care se autoregleaza, necesita insa un nivel diferit de intelegere. Proiectarea ecosistemului implica o abordare teoretica multidisciplinara. Realizarea si dezvoltarea lui presupune utilizarea simultana a unui spectru larg de mijloace genetice, agronomice chimice si biotehnologice.

Incepand cu anul 1995, conferentiarul dr. Florin Stanica tine la Facultatea de Horticultura a Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti un curs de pomicultura integrata. Preocuparile sale nu se rezuma insa doar la aspectele teoretice ale acestui domeniu de avangarda. Cum in cadrul pomiculturii integrate un element esential il constituie alegerea unui materialului biologic cu rezistenta genetica si a zonelor de cultura adecvate acestuia, cercetarile dr. Florin Stanica din ultimii ani au vizat identificarea unor plante care sa poata fi cultivate in conditii optime in Romania. Dupa mai multe cautari, a ales trei specii extrem de interesante din Italia, China si America de Nord.

Din Italia a adus Actinidia, bine cunoscuta sub numele de kiw,i planta care are o zona de cultura si cerinte similare piersicului. Din China a adus Curmalul chinezesc, o planta foarte rezistenta la seceta care se poate cultiva pe terenuri nisipoase sau cu salinitate ridicata. Din America de Nord a adus Banana nordului sau Paw-Paw cum o numesc amerindienii, o planta foarte rezistenta la geruri mari. Timp de aproape zece ani, o echipa condusa de dr. Stanica a realizat cercetari complexe privind cerintele plantelor fata de factorii de mediu, posibilitatile de inmultire, tehnologia de cultura, rezistenta la boli si daunatori si productia si calitatea fructelor. Rezultatele au fost cu totul spectaculoase. Toate aceste plante exotice pot fi cultivate in conditii ecologice in zone extinse din Romania, in mod profitabil, atat pentru fructele lor extrem de gustoase si bogate in vitamine si alte principii active cat si ca splendide plante decorative.

Din pacate, insa, la noi drumul de la posibil la realizat este de multe ori foarte lung. Putem spera insa ca, intr-un viitor nu prea indepartat, un vanzator isi va ademeni clientii cu un carton pe care sa scrie “kiwi 100% romanesc din productie pomicola integrata”. Si aceasta speranta nu se bazeaza doar pe palcul de pomi exotici care dau rod bun in curtea Facultatii de Horticultura de mai multi ani. Ne putem gandi si la cele doua hectare de plantatie de kiwi de la Ostrov…