FT: Bun venit la Berlin, noua capitală a Europei

“Berlinul nu dă senzația unui oraș imperial. Noile clădiri guvernamentale au fost proiectate cu multă sticlă și lumină naturală, pentru a pune accentul pe transparență și democrație. Ministerul de Finanțe se află totuși în fostul sediu al Luftwaffe, dar cea mai mare parte a arhitecturii grandioase – Bulevardul Unter den Linden și Poarta Brandenburg – sunt o moștenire a regilor prusaci. Berlinul modern prezintă o față mai prietenoasă și a devenit un magnet pentru turiști și adolescenți”, afirmă Rachman.

Totuși, în timp ce capitala Germaniei a evitat deliberat expresii ale puterii imperiale, realitatea este că Berlinul este tot mai mult capitala de facto a UE, consideră editorialistul șef pentru afaceri externe al FT.

Decizia finală privind o ieșire a Greciei din zona euro aparține Germaniei. Dezbaterea esențială privind susținerea cu ajutoare financiare a țărilor din sudul Europei va avea loc în Bundestag și nu în Parlamentul European. Cele mai importante consultări ale FMI în privința zonei euro sunt cele cu Germania și Banca Centrală Europeană (cu sediul la Frankfurt) și nu cele cu Comisia Europeană, comentează acesta.

Transferul puterii de la Bruxelles la Berlin a fost accelerat de criza zonei euro. Cancelarul german, Angela Merkel, trebuie să meargă încă la Bruxelles și să încheie înțelegeri cu țările partenere, însă criza înseamnă că Merkel este acum incontestabil cel mai important dintre liderii europeni.

“Din motive diferite, toate celelalte țări UE mari sunt prezente la Bruxelles într-o poziție slabă. Spania și Italia se luptă cu îndatorarea, astfel că sunt în postura de a cere sprijin. Marea Britanie a ales să nu participe la zona euro și la noile structuri planificate în uniunea monetară, astfel că este marginalizată. Polonia nu este în zona euro și are o economie relativ mică. Rămâne Franța. Prin tradiție, parteneriatul franco-german se află în centrul oricărui acord în UE. Timp de mulți ani, summit-urile UE au fost precedate de reuniuni separate ale liderilor Franței și Germaniei, precum și de o scrisoare comună a acestora. Când Nicolas Sarkozy era încă președeintele Franței, relația cu Merkel era atât de strânsă, încăt presa le-a prescurtat numele cu «Merkozy»”, scrie Rachman.

Chiar și atunci, mulți observatori erau sceptici. Un important oficial european a spus: “Franța are nevoie de Germania să ascundă cât de slabă este. Germania are nevoie de Franța pentru a ascunde cât de puternică este”.

Acum s-a renunțat chiar și la aparențe. Nu a mai avut loc o întâlnire franco-germană înaintea summit-ului UE de săptămâna trecută. În schimb, președintele Franței, Francois Hollande, a dat un interviu presei europene în care a încercat să preseze Germania să cedeze teren în privința introducerii de obligațiuni comune și a creării unei uniuni bancare. La summit a devenit însă clar că germanii nu se vor grăbi.

Se poate spune că parteneriatul franco-german a avut mereu și momente dificile, iar cele două state vor reveni la sentimente mai bune.

“De această dată, însă, va fi diferit. Diferența de forțe dintre Franța și Germania a devenit prea evidentă, iar chestiunile care le despart prea fundamentale”, consideră editoriaistul.

Diferitele propuneri ale Franței, pentru introducerea de obligațiuni comune în zona euro, constituirea unei uniuni bancare, cheltuieli de infrastructură în UE și programe sociale comune sunt primite cu reținere la Berlin. Germanii suspectează că aceste propuneri au în comun ideea de a-i aduce pe contribuabilii germani în ipostaza de a subvenționa Franța. Contrapropunerea Germaniei, ca bugetele naționale ale statelor UE să fie controlate de un comisar european, este respinsă ca o încălcare inacceptabilă a suveranității la Paris.

Prin tradiție, trebuie să se ajungă la un compromis între Franța și Germania. Chestiunile aflate în discuție sunt, însă, atât de esenșiale, încât s-ar putea ca un acord să fie dificil de găsit. Într-un astfel de caz, forța economică a Germaniei s-ar putea dovedi decisivă, mai ales dacă, așa cum suspectează multă lume la Berlin, Franța se îndreaptă către o criză economică profundă.

Acumularea puterii este tratată cu ambivalență la Berlin. Din motive istorice clare, Germania nu a căutat după cel de-Al Doilea Război Mondial o poziție dominantă în Europa. După reunificare, obiectivul a fost exprimat întotdeauna ca fiind “o Germanie europeană și nu o Europă germană”. Sentimentul de a integra interesele germane într-o identitate europeană rămâne puternic. Dar exasperarea cu încălcarea regulilor și inconsecvența fiscală în alte țări europene are efect asupra reținerilor Germaniei în a insista asupra nevoii pentru o Europă mai germană.

Prețul ajutorului german va fi, tot mai mult, acceptarea regulilor și legilor gândite de Berlin, afirmă editorialistul FT.

“O astfel de putere poate conduce la aroganță. La Berlin, săptămâna trecută, am auzit ocazional referiri exasperate la spaniolii aroganți, britanicii trufași, francezii care se amăgesc singuri și grecii corupți. Dar tonul general al discuțiilor este serios, răbdător și responsabil. Germanii insistă că sunt complet angajați în privința euro și UE și că sunt hotărâți să le facă să funcționeze”, arată Rachman.

Problema, dacă există una, este că viața prea dulce de la Berlin. Germania este prosperă, iar Berlinul este un oraș plăcut și modern. Problemele Greciei și Spaniei par foarte îndepărtate. Această detașare față de restul zonei euro și mai puțin “dorința de putere” este motivul pentru care Berlin rămâne o capitală ciudată pentru Europa, încheie editorialistul FT.