Funeralii fericite!

Editurile noastre publică sute de cărți în fiecare lună, o enormă producție de carte, care copleșește de-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricile diverse ale Ziarului de Duminică, care au ca subiect cartea, ne-am propus să fim un ghid pentru cel care dorește să se informeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poată orienta mai ușor. La “Cartea de literatură” sunt semnalate cărți aflate deja pe rafturi, între care facem, firește, o selecție. La fel se întâmplă cu cartea de istorie, de știință, de economie, de artă. Le sunt destinate cronici cărților asupra cărora merită să ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai ziarului. Atenție aparte mai primesc colecțiile. Asupra unui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Din noianul de volume în curs de apariție sau în pregătire alegem câte unul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, la rubrica “Avanpremieră”. În sfârșit, în cadrul rubricii de față, am invitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire, să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fie cumpărată și citită.

La Editura Humanitas urmează să apară
Adrian Lustig – Funeralii fericite!

Adrian Lustig (n. 1953, București) absolvă cursurile Facultății de Automatică a Politehnicii din București, iar din 1989 este doctor în calculatoare electronice al Institutului Politehnic bucureștean. Formația sa tehnică se împacă bine nu doar cu vocația umanistă, ci și, după 1989, cu flerul omului de afaceri. Adrian Lustig debutează în presă în 1979, în revista Luceafărul, pentru ca trei ani mai târziu să-i apară primul volum, romanul “Romanță cu stagiari” (Editura Cartea Românească). Prima apariție la televiziune are loc în 1987, cu teleplay-ul “O poveste romantică”, iar debutul în teatru se petrece la Iași, în 2002, cu piesa “Circul Matteo”. Cea dintâi piesă radiofonică, “Poker”, i se joacă în 2003, în timp ce pentru primul film, “Nunta mută”, a trebuit să așteptăm anul 2008. De ani buni, Adrian Lustig își dovedește versatilitatea și hărnicia în literatură, televiziune, radio și cinematografie. “Funeralii fericite!”, odiseea dulce-amăruie a unui român aspirant la naturalizare în Franța, este romanul care-l readuce în atenția lumii literare românești.

Ciudate personaje populează acest roman-șampanie! Unul își pierde capul când aude de Revoluția Franceză, altul a văzut “Basic Instinct” de atâtea ori, încât îi cunoaște toate dedesubturile lui Sharon Stone. Printre instalatori polonezi, ruși bețivani (scuze pentru pleonasm), chinezi suicidari și ghicitoare exotice se insinuează, cuminte și așezat, un produs al Carpatiei predecembriste. Cine este el? Nimeni altul decât Lionel Frunză, un român hăituit de ambiția naturalizării galice, chiar dacă asta nu-i va aduce transformarea numelui în Feuille, ci doar dispariția căciuliței de pe “ă”. Deprins să se trezească înainte de soneria deșteptătorului, dansator de vocație, grijuliu și cu vecinii, și cu lămâiul din apartament, Lionel (fost Ionel, firește) e un cetățean model. Nu încalcă nici o regulă de bună conviețuire și nu indispune pe nimeni. Toate merg ca unse până când o ghicitoare îl anunță când anume va muri. Atunci mecanismul impecabil al lui Lionel Frunză se dereglează, iar culoarea vieții netrucate îi revine în obraji. Cum i se termină aventurile? Cum doriți, căci romanul lui Adrian Lustig are două epiloguri – unul pentru pesimiști, celălalt pentru optimiști. Însă indiferent pentru ce optați, râsul însoțitor e garantat.