Gândurile sunt cuvinte

Julian Semilian este poet, prozator și realizator de filme. S-a născut in România, iar actualmente predă in S.U.A., la North Carolina School of Arts, după o carieră de peste douăzeci de ani ca editor de film la Hollywood, unde a contribuit la realizarea a peste cincizeci de pelicule și programe de televiziune.

Traducător extrem de talentat, Semilian este cel care a transpus in engleză numeroase scrieri ale reprezentanților avangardei românești, cum ar fi B. Fundoianu, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Urmuz, Gherasim Luca, dar s-a apropiat și de literatura mai recentă, traducând din opera lui Paul Celan, Șt. Aug. Doinaș și Mircea Cărtărescu.

Osiris with a trombone across the seam of insubstance, recenta sa carte, este (oricât de ciudat ar putea să pară – sau să fie – acest lucru la inceput de secol XXI), la fel ca și cea anterioară, A Spy in Amnesia (2003), un inedit caz de roman epistolar; iar dacă, anterior, muza iubită se numea Imogen, de astă dată ea este Thea.

Autor mergând pe linia textelor livrești, deopotrivă apropiat de tema erotică, dar și de meditația constantă asupra literaturii și a rolului sau locului ei la inceputul unui nou mileniu, scriind o proză dominată, adesea, de “elemente magice și hipnotice ce dau coerență ansamblului”, după cum afirma la un moment dat Andrei Codrescu, Julian Semilian accentuează, in cartea de față, și incercarea naratorului-scriitor de a se retrage din societatea modernă și excesiv tehnicizată inr-o lume a iubirii și mai ales a permanentei meditații asupra cuvântului. De altfel, in Osiris sunt de găsit majoritatea coordonatelor generale ale tipului aparte de scriitură practicat de autor; cartea e o inedită combinație de eseu și poem in proză, sensul său fiind acela de a evidenția din nou temele esențiale pe care autorul alege să le trateze: implicațiile cuvântului și fascinația scriitorului pentru cuvinte. Toate acestea sunt plasate, pe alocuri, intr-o atmosferă desprinsă parcă din cele mai reușite texte ale onirismului suprarealist.

Dovedind o subtilă intensitate intelectuală, recenta creație a lui Julian Semilian se dovedește a fi și un roman ce ne poartă, cu grație și, uneori, aproape fără să ne dăm seama, printre nume de autori și opere – nu doar literare – de care el insuși a fost influențat. Numeroase nume de autori și de opere, căci orice bibliotecă a contemporaneității tinde să devină, in buna tradiție inaugurată de Borges, nu doar labirintică, ci și nesfârșită. La care se adaugă, desigur, și biblioteă personală a autorului, din care fac parte Keats, Rimbaud, Lautréamont, Baudelaire, E.A. Poe sau Octavio Paz. Și, poate că deloc intâmplător, și câțiva autori români, mai cu seamă Emil Cioran și Gherasim Luca, din opera căruia apar chiar fragmente intregi, cum este cazul unui paragraf citat integral din The Inventor of Love, in paranteză fie spus, tradus in engleză chiar de Julian Semilian.

Astfel că, adesea, scrisorile ce compun romanul de față incetează să mai fie simple epistole care alcătuiesc un nou “discurs indrăgostit”, și se transformă in pretextul ideal nu doar pentru străbaterea in lung și-n lat a literaturii universale, ci și pentru veritabile lecții de recitire a unor cărți sau pentru a readuce in discuție rolul și funcțiile erotismului in proza contemporană, desigur in sensul dat termenului de deja amintitul Octavio Paz.

In plus, un alt impuls, cel ludic, este evident incă din primele rânduri ale acestui volum, căci Julian Semilian iși face naratorul să se joace (desigur, nu trebuie să uităm nici o clipă că joc nu inseamnă nicidecum joacă) in permanență cu cuvintele – corectând sau, după caz, modificând după plac chiar și ortografia – ori cu conceptele, cu amintirile proprii; și mai ales cu cititorul, nu o dată Osiris punând in discuție insuși raportul dintre cititor, autor și operă, ștergând granițe și modificând vechile și consacratele roluri.

Toate jocurile din cartea de față au gradul lor de seriozitate, chiar dacă aceasta e adesea mascată sau, alteori, ascunsă cu grijă in spatele intențiilor textuale mai evidente – iar arta de editor de film a autorului este vizibilă in aceste veritabile strategii ale dublei intenții. O strategie a complexității ludice pe care scriitorul (se vede clar acest lucru, mai ales pentru un cititor român) pare a o fi invățat perfect parcă de-a dreptul de la Urmuz, ale cărui Pagini bizare le-a și tradus, de altfel, in engleză. Pentru că Semilian subliniază la tot pasul un mare adevăr, repetat in paginile cărții sub formă de intrebare menită a-i determina pe cititori să mediteze asupra lucrurilor cu adevărat importante: “Thoughts are words – have you thought that thoughts are words?”

*) Julian Semilian, Osiris with a trombone across the seam of insubstance, New York, Spuyten Duyvil, 2006