Gavotă/ de D. Iacobescu

În clipe dulci de seară, când gândul alb se plimbă

Pe strune demodate și forme rococo,

Subtila fantezie ne fură și ne schimbă

Pe tine-n Colombină, pe mine-n Pierrot.

Atunci ne luăm de mână și palizi, pe terase

Dansăm gavota moartă, în taină ascultând

Cum sufletul îngână un foșnet de mătase

Ce ne conduce pașii lâncezitor de blând.

Dansăm în umbra serii… și tot mai mult mă-mbată

Pudrata eleganță a timpului apus,

În timp ce tu, naivă, sau poate-nduioșată,

Ridici molatec trena din ce în ce mai sus…

Din volumul „111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română”, argument și selecție de Marius Chivu & Radu Vancu, editura Nemira, 2016