GENEALOGII/ Alți Cantemirești

După nădăjduita publicare a acestui mic articol pe Internet, se vor supăra poate unii urmași ai boierilor cu numele de Cantemir, nelegați genealogic de dinastia ce s-a format la cumpăna veacurilor XVII-XVIII. Tot moldoveni, precum Constantin Vodă Cantemir și urmașii săi, dar originari din alte locuri decât aceștia, i-am numit “Alți Cantemirești” nu pentru a-i diminua – deși cu adevărat nu ocupaseră funcții și ranguri prea insemnate -, ci pentru că aceasta e expresia consacrată in genealogii. Deși nu era istoric in sensul profesionist al termenului, paharnicul Constandin Sion, martor contemporan de valoare inestimabilă – cu toate reproșurile care i s-ar putea aduce – făcea diferența, incă de la jumătatea secolului al XIX-lea, intre Cantemireștii principelui cărturar și alți purtători ai numelui, dintre care unii pretindeau a fi fost rudă cu acesta. In Arhondologia Moldovei, paharnicul iși amintea: “Am mai văzut un Cantimiresc cu numile Grigoraș și lăcuință in satul Ivinceștii de la ținutul Putnei, om sarac, răzăș de acolo, avè douî pământuri de moșie, și din documentele ce mi-au arătat m-am incredințat că este drept Cantemir; am mai cunoscut și la ținutul Tutovei un Cantemir, privighitor la ocolul Pereschivului, dar nu știu cu incredințare de este adevarat acela ori nu; pe acesta l-au râdicat la rangul de… (text lipsă in original) Mihai vodă Sturza. Să mai titluiesc și alții cu această familie, dar nu cred să fie adevărați” (ediția 1973, p. 110). “Adevărați”, in sensul existenței lor, au fost ei cu certitudine, dar nu și din neamul răzeșilor fălcieni, din care proveneau Dimitrie Cantemir și ai săi, care și-au susținut – ca și Sioneștii de altfel – descendența din hanii tătari. Datorită asemănării numelui, Cantemireștii il doreau strămoș chiar pe Timur Lenk – Tamerlan, ceea ce constituie firește o pură fantezie. Numele a continuat in lumea mondenă și diplomatică românească prin Dinu Cantemir, diplomat la Ministerul de Externe de dinaintea regimului comunist, incetat din viață in 1976 in Spania. Era fiul unui locotenent Cantemir și al lui Alice născută Krupenski, din ramura serdarului Grigore Krupenski de la Poloboc. Pe linie feminină descindea – potrivit albumului genealogic al lui Octav-George Lecca, Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova (1911) – din familiile boierești moldovenești Bossi, Catargi și Sturdza (ramura de la Miclăușeni), ceea ce face ca neapartenența la familia lui Dimitrie Cantemir să fie pusă in epocă intre paranteze. Un alt Cantemir din perioada interbelică a fost Ion Cantemir, nepot de soră al locotenent-colonelului Alexandru Rioșanu, subsecretar de Stat la Interne in vremea guvernării legionaro-antonesciene (noiembrie 1940 – februarie 1941) și ulterior guvernator al Bucovinei (iunie-august 1941). Și in cazul acestor Cantemirești, inrudirea cu o serie de familii aristocratice, de data aceasta muntenești – pe linia Rioșenilor, bunica sa era născută Porumbaru, iar străbunica, din neamul Isvoranilor – a trecut pe plan secundar chestiunea genealogică a Cantemireștilor. Ion Cantemir – incetat din viață la Paris – a fost căsătorit cu Ibi Golfineanu, fosta soție a aviatorului Ionel Ghica, nepot de fiu al scriitorului și omului politic Ion Ghica. Din căsătoria domnișoarei Golfineanu, dintr-o altădată cunoscută familie boierească din Oltenia, s-a născut o fiică, Irina, despre care ne mândrim să spunem că a fost iubita lui… Errol Flynn! Ar fi o contrazicere dacă ne-am pune totuși intrebarea: și, in fond, dacă acești Cantemirești nu erau rude cu principele cărturar, era oare “vina” lor ? La urma urmei, ce dacă nu erau din aceeași familie?

MIHAI SORIN RADULESCU – n. 1966, București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității București. Specialist in istorie socială românească și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească, 1860-1900”, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999, “Genealogia românească”, Editura Istros, 2000, “Memorie si stramosi” (2002) si “Cu gandul la lumea de altadata” (2005).