GENEALOGII/ Movilestii din Muntenia

In volumul
“Genealogii” (1999), autorul acestor rânduri a
publicat un arbore parțial al unei familii Movilă din
București, familie care a avut in proprietate, in prima jumătate a
secolului XX, o frumos proporționată casă in stil neoromânesc, pe
strada Turturele.

Deși vechi relatii de prietenie
mă leagă de urmașii acestei familii, amicus Plato sed magis
amica veritas: după mulți ani de când subiectul imi stă in
atenție, nu pot preciza nici dacă și nici cum descindea din vechii
Movilești voievodali, nici dacă și nici cum se inrudea cu o serie
de boieri munteni purtători ai acestui nume, nici măcar dacă și cum
se inrudea cu Ion Movilă, colecționar de artă, fondatoru
sanatoriului de la Techirghiol, deși această din urmă legătură ar
părea posibilă, pe calea unei filiații naturale.
Mărturisirea acestor semne de
intrebare este ea insăși benefică pentru cunoașterea
istorico-genealogică. Mai demult, plecând de la romanul
“Rădăcini” al lui Constantin Gane, ultimul său roman
publicat inainte de a fi inchis, am crezut că poate printr-o
descendență feminină sau poate chiar prin mai multe, posteritatea
micului boier Adam Moviliță poate fi legată atât de voievozii
Movilești, cât și de familia/familiile Movilă din București. De
fapt este vorba de mai multe familii diferite purtând acest nume
care au trăit in Capitală, dintr-una dintre ele, inrudită prin
alianță cu Constantin Mille, scoborând, pe linie feminină, dl Luca
Niculescu, cunoscut jurnalist la Radio France Internationale și la
Televiziunea Română. In urmă cu câțiva ani, d-l Mihai Alin Pavel
din București a prezentat, la o reuniune genealogică de la Iași, o
comunicare despre Movileștii munteni, dar, din păcate, aceasta
nevăzând lumina tiparului, nu ii pot cunoaște conținutul. Oricum,
chestiunea genealogiei Movileștilor munteni este destul de
incâlcită, in cadrul de față neputând pune decât câteva
jaloane.
“Arhondologia Țării
Românești” de la 1829, publicată de Ioan C. Filitti, izvor
istorico-genealogic excelent, amintește pe medelnicerul Barbu
Movilă, născut la Moara Domnească (un toponim, fără indoială,
semnificativ), proprietar de casă la Ploiești, de moșie și vie la
Amaru, in fostul județ Saac (p. 26). Era fiul stolnicului
Constantin Movilă. Tot la Moara Domnească locuia in primele decenii
ale veacului XIX Cănuț Movilă, fiul șetrarului Atanasie (Tănasie)
Movilă. Frate cu Cănuț era probabil Ioan (Iancu) Movilă, conțopist
(1837) și apoi pitar (1844), acesta fiind probabil tatăl juristului
Ion Movilă, cel cu nume de stradă in București. Acesta din urmă era
proprietarul sanatoriului de la Techirghiol, localitate care i-a
purtat de altfel și numele și unde avea o statuie.
In volumul “Arhiva Gheorghe
Grigore Cantacuzino”, publicat de Ioan C. Filitti in 1919,
există un document – o rezoluție judiciară – nr.562, din 19 aprilie
1830, in care este amintită moșia Stănești (Vlașca). Proprietară
aici fusese “vistiereasa Luxandra Moviloaia”, sora vel logofătului
Scarlat Mihălescu, care iși vânduse partea de aici in februarie
1803. Este vorba foarte probabil de soția mai sus-amintitului
stolnic Constantin Movilă (după cum apare și in indicele
volumului), mama medelnicerului Barbu Movilă de la
Ploiești.
Potrivit lui Iuliu N. Nițescu și
Alexandru V. Perietzianu-Buzău (culegeri inedite de arbori
genealogici, consultabili la Biblioteca Academiei Române și in alte
depozite publice), Ion Movilă ar fi avut din căsătoria sa cu Elena
Fusea, care facea parte dintr-o cunoscută familie boierească din
județul Dâmbovița, următorii copii: Iuliu, Ecaterina – căsătorită
cu doctorul Mihail Iarka (cu urmași Iarka, la Paris), Felicia –
soția lui Al. Cerchez, Sever – căsătorit cu Alina Frenkian,
Cornelia – devenită soția lui Ernest Ciurea, Elena – căsătorită
prima oară cu un colonel Candiano și a doua oară cu Gh. Doma; și
Caton. La cimitirul Bellu există un frumos cavou – monument de
arhitectură – al familiei Ion Movilă, construit după planurile
arhitectei Arta Cerkez.
Numele “Movilă” este in
continuare inconjurat de un anume mister genealogic, deși se poate
presupune, cu un mare grad de probabilitate, că in secolele
XVIII-XX au existat in Țara Românească câteva familii diferite care
au purtat același patronimic. E de nădăjduit și de prevăzut că in
noianul hrisoavelor și zapiselor din arhive, precum și in hățișul
condicilor de stare civilă, se va găsi la un moment dat și cheia
enigmei.

MIHAI SORIN
RADULESCU – n. 1966,
București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a
Universității București. Specialist in istorie socială românească
și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească,
1860-1900″, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999,
“Genealogia românească”, Editura Istros, 2000.