George R.R. Martin simultan în toată lumea/ de Ziarul de duminică

George R.R. Martin – Cavalerul celor Șapte Regate, editura Nemira

Pe 6 octombrie a avut loc lansarea internațională a unui volum de povestiri scrise de George R.R. Martin – Cavalerul celor Șapte Regate – ca prequel pentru seria fantasy Cântec de gheață și foc. Ediția românească tradusă la editura Nemira apare în librării simultan cu ediția în limba engleză, așa încât cititorii români se vor bucura de carte odată cu cititorii din SUA.

Acțiunea din cele trei nuvele care alcătuiesc Cavalerul celor Șapte Regate, adunate pentru prima oară într-un singur volum, are loc cu un secol înainte de evenimentele din Urzeala tronurilor, în epoca în care dinastia Targaryenilor controlează Tronul de Fier. Încă mai trăiesc oameni care au văzut dragonii zburând deasupra orașelor distruse. Iar Westerosul e plin de urzeli regale, rivalități, dar și de eroi.

Înainte de Tyrion Lannister și Podrick Payne, au fost Dunk și Egg. Ser Duncan cel Înalt, un cavaler novice, dar curajos, își întrece rivalii cel puțin prin statură, dacă nu prin experiență. Alături de el se află varianta lui în miniatură, Egg, al cărui nume adevărat (ascuns de toți cei pe care-i întâlnesc) este Aegon Targaryen. Deși eroi mai neverosimili nu se găsesc în tot Westerosul, cei doi au în fața lor aventuri extraordinare, în mijlocul intrigilor regale, al răufăcătorilor și al celor înnebuniți după putere.

George R.R. Martin s-a născut în 1948 la New Jersey și a absolvit jurnalismul cu summa cum laude la Northwestern University, Illinois. În anii ’70 George R.R. Martin a scris o serie de nuvele, printre care și Regii nisipurilor (1979), pentru care i-au fost decernate Premiile Hugo și Nebula, apoi a continuat cu romane SF, fantasy ș horror. În anii ’80 a fost producător și scenarist în televiziune, editor al seriei Twilight Zone la CBS Television și producător al filmului Beauty and the Beast. Nuvela Zburătorii Nopții, care dă și titlul volumului publicat în anul 1985, a fost ecranizată. În 1996 Martin a început să scrie seria fantasy Cântec de gheață și foc (din care la editura Nemira au apărut Urzeala tronurilor, Festinul Ciorilor, Iureșul săbiilor, Înclestarea regilor și Dansul dragonilor).

Iată un scurt fragment din volumul amintit:

Dunk a pășit ușurel înainte, nesigur de ce anume se aștepta de la el. L-a privit pe Plummer, dar nu a găsit ajutor acolo. Ispravnicul cu fața ciupită, ce fusese atât de categoric cu o zi înainte, stătea acum mut, scotocind cu privirea dalele de piatră ale podelei.

– Lorzii mei, a zis el, l-am rugat pe Ser Manfred să garanteze pentru mine, ca să pot intra în arenă, dar m-a refuzat. Zice că nu mă cunoaște. Dar Ser Arlan i-a servit înălțimii sale, vă jur.

 Am sabia și scutul său, eu…

– O sabie și un scut nu te fac cavaler, a spus Lordul Ashford, un bărbat mare, chel, cu o față rotundă și roșie. Plummer mi-a vorbit despre tine. Chiar dacă acceptăm că armele îi aparțin lui Ser Arlan de Pennytree, s-ar putea la fel de bine ca tu să-l fi găsit mort și să-i fi furat bunurile. Doar dacă nu cumva ai o altă dovadă mai bună a ceea ce afirmi, vreo scrisoare sau…

– Mi-l amintesc pe Ser Arlan de Pennytree, a zis încetișor bărbatul din jilț. Din câte știu, nu a câștigat niciun turnir, dar nici nu s-a făcut de rușine. Acum șaisprezece ani, la Debarcaderul Regelui, i-a pus la pământ, în busculadă, pe Lordul Stokeworth și pe Bastardul de Harrenhall. Și cu mulți ani înainte de asta, la Lannisport, l-a aruncat de pe cal chiar pe Leul Cenușiu. Leul nu era chiar așa de cărunt pe atunci, fiți siguri de asta.

– Mi-a povestit acea întâmplare de multe ori, a zis Dunk.

         Omul cel înalt l-a măsurat cu privirea.

– Atunci sunt sigur că îți amintești adevăratul nume al Leului Cenușiu.

Pentru o clipă, mintea lui Dunk s-a golit cu desăvârșire. De o mie de ori mi-a zis bătrânul istoria, de o mie de ori, leul, leul, numele lui, numele lui… Era pe punctul de a atinge disperarea, când și-a adus brusc aminte.

– Ser Damon Lannister! a strigat. Leul Cenușiu! El este lord de Casterly Rock acum.

– Așa e, a confirmat mulțumit omul cel înalt. Și intră în arenă dimineață.

Bărbatul a foșnit în mână mănunchiul de pergamente.

– Cum e posibil să îți amintești un cavaler rătăcitor insignifiant, care s-a întâmplat să-l arunce de pe cal pe Damon Lannister acum șaisprezece ani? a întrebat prințul cu barba argintie, încruntându-se.

– E un obicei al meu, să învăț tot ce se poate despre inamici.

– De ce te-ai înjosi să concurezi cu un cavaler rătăcitor?

– S-a întâmplat în urmă cu nouă ani, la Capătul Furtunii. Lordul Baratheon a organizat o serbare în cinstea nașterii nepotului său. Sorții au decis să mi-l dea pe Ser Arlan ca oponent la prima întrecere. Am rupt patru lănci înainte să-l arunc de pe cal.

– Șapte, l-a corectat Dunk, iar asta s-a întâmplat în lupta cu prințul de Piatra Dragonului!

Nici nu a terminat de pronunțat cuvintele că și-a dorit imediat să nu le fi rostit nicicând. Dunk Nătărăul, prost de dă în gropi, îl auzea pe bătrân dojenindu-l.

– Așa a fost.

Prințul cu nasul spart de prea multe ori a zâmbit blând.

– Poveștile se nasc odată cu spunerea lor, din câte știu. Să nu-l disprețuiești pe bătrânul tău stăpân, dar mi-e teamă că n-au fost decât patru lănci.