Germania a obosit

Economia germana se lupta cu fenomenul de imbatranire a populatiei, cu extinderea birocratiei si cu costurile unificarii, dar reformele, pe care unii economisti le considera imperative, nu pot fi initiate din moment ce populatia este multumita de situatia actuala si se teme de schimbare, arata o analiza a Financial Times.
Toti indicatorii macroeconomici ai Germaniei arata rau. Cele mai optimiste previziuni de crestere pentru anul curent nu depasesc 1%. Somajul se indreapta vertiginos catre nivelul de 4,2 milioane, adica o rata de 10%, in timp ce in Germania de Est rata somajului este aproape de 20%. Cererea interna este slaba. Veniturile din comertul cu amanuntul au inregistrat anul trecut cea mai mare scadere a de dupa razboi, de 3,5% fata de anul anterior, la 365 de miliarde de dolari.
Guvernul nu se da batut. Wolfgang Clement, ministrul economiei, mai spera inca intr-o redresare economica bazata pe cresterea exprturilor, pe al doilea semestru al anului.
Insa, opiniile politice ale electoratului german sunt la fel de gri ca starea economiei. La numai patru luni dupa ce cancelarul Gerhard Schroder a mai castigat un mandat pe patru ani pentru el si coalitia pe care o conduce, guvernul sau a cazut intr-o lipsa de popularitate fara precedent.
Viata de zi cu zi a germanilor continua sa fie, insa, foarte prospera.
“Este adevarat ca 10% sunt someri. Dar restul de 90% isi petrec vacantele in Majorca. De ce si-ar face probleme?”, se intreaba fostul lider al Partidului Democrat, contele Otto Lambsdorff.
Lambsdorff, care reprezinta vocea slaba a liberalismului economic german, avertizeaza de necesitatea urgenta a aplicarii unor reforme radicale care sa previna ceea ce el nimeste “osificarea” economiei germane.
In 1982 el a publicat un studiu celebru in care identifica trei factori majori care conduceau la criza finantelor publice si la sufocarea treptata a investitiilor si a inovatiei. El spune ca acum situatia a ajuns mult mai critica.
“Este un adevarat dezastru. In locul unei economii de piata liberale, directia este catre accentuarea intervetiei statului. Este ultima sansa pe care o mai avem”, spune Lambsdorff, vorbind despre necesitatea reformelor.
Primul factor al problemelor este, potrivit contelui, imbatranirea populatiei germane, ca de altfel a intregii populatii europene. Acest fapt creste imens obligatiile financiare pentru servicii sociale, pensii si duce la reducerea volumului fortei de munca. Problema este agarvata de perioada anormal de mare pe care studentii germani o petrec la studii si de tendinta de pensionare anticipata, care se manifesta in special in Germana de Est.
Al doilea factor este amplificarea birocratiei de stat, combinata cu inclinatia traditionala de a stabli totul prin regului si regulamente, in special pe piata muncii.
Al treilea a fost efectul dramatic al unificarii Germaniei, accentuat si de o serie de greseli politice. “Am pornit dupa ideea stupida ca unificarea se va realiza in cativa ani. Totul a fost finantat prin datorie. De aici a venit problema deficitelor bugetare”, spune Norbert Wieczoreck, politician al partidului de guvernare.
Dilema cu care se confrunta guvernul actual, ca si cele anterioare, este insa ca o eventuala reforma a finantelor publice este foarte nepopulara. Sondajele arata ca 38% din electorat priveste aceste reforme cu teama, 31% cu scepticism si numai 22% cu speranta. Restul sunt indecisi.
Din moment ce populatia nu sustine reformele de unde ar putea veni impulsul pentru schimbare?
“Impactul trebuie sa vina din afara – de la organizatii non guvernamentale sau de la someri”, spune profesorul Kurt Biedenkopf.