Glasul BOR în Europa/ de Marius Vasileanu

Dacă prin noul său Papă creștinismul apusean visează în mod vădit la o revigorare, creștinismul ortodox nu are deocamdată emoții că și-ar pierde credincioșii, chiar dacă nu este nicidecum o temă de ignorat într-un viitor mediu.

În acest context, suntem obligați să luăm în serios avântul fără precedent pe care îl putem constata în ceea ce privește răspândirea în Occident (în special) a bisericilor aparținând de Biserica Ortodoxă Română (BOR) – fapt datorat celor două-trei milioane de emigranți. Este un fenomen care va trebui analizat cândva așa cum se cuvine. Astfel, nu este de mirare că glasul BOR se aude din ce în ce mai ferm, este tot mai ascultat cu atât mai mult cu cât suntem țara cu cel mai mare număr de credincioși ortodocși din UE.

Pe data de 30 mai a avut loc Întâlnirea anuală a liderilor religioși din Europa cu înalți reprezentanți ai instituțiilor europene, întâlnire la care a participat și PF Daniel, Patriarhul BOR. Cu această ocazie, la ședința desfășurată la sediul Comisiei Europene de la Bruxelles, Patriarhul BOR a ținut un interesant discurs – din păcate, aproape deloc mediatizat în țară. Titlu discursului PF Daniel a fost „Criza actuală – o șansă pentru a progresa în înțelepciune”. După cuvintele protocolare de început, Patriarhul BOR a vorbit despre câteva chestiuni care frământă credincioșii ortodocși din țară și din Europa de Est, în special „deoarece crizele multiple care afectează Europa azi diminuează încrederea cetățeanului în proiectul Europa unită”…

Reprezentantul României a ținut un discurs limpede, ferm, lipsit de complexe, aproape nonconformist, spunând lucrurilor pe nume. Acesta a afirmat că atunci când prosperitatea materială a început a fi pusă sub semnul întrebării, încrederea cetățenilor în valorile UE intră în derivă: „Uniunea Europeană este un experiment unic, aflat în construcție, pe baza unei sinteze de valori: libertatea, statul de drept, democrația, drepturile omului, solidaritatea ș.a.. Idealul sau proiectul european inițial avea două aripi sau motivații majore care i-au permis să se înalțe foarte mult. Aceste două motivații erau pacea și solidaritatea între statele Europei. Iar motorul care a propulsat cu forță proiectul european a fost prosperitatea materială, ca urmare a unei creșteri economice susținute. Însă, ultimii ani au arătat că prosperitatea Europei a slăbit din cauza mai multor crize: criza economico-financiară, criza socială și criza de credibilitate a instituțiilor”. Iată de ce, a arătat Patriarhul Daniel, este nevoie mai mult ca oricând de o contrabalansare de ordin spiritual: „Oricum, când motivația prosperității materiale imediate slăbește, ea trebuie completată cu o motivație spirituală sau morală solidă, care să promoveze corectitudinea, echitatea, eradicarea corupției, a fraudei și a evaziunii fiscale în societate”…

Nu este prima oară când întâistătătorul BOR susține cu fermitate că ieșirea din criza actuală se poate realiza prin înțelepciune și solidaritate: „Criza economică actuală cere statelor membre și tuturor cetățenilor europeni moderație și vigilență în folosirea banilor și cheamă Uniunea Europeană să progreseze în înțelepciune și solidaritate, adică să răspundă noilor probleme apărute ca tensiuni majore între criza economică și credibilitatea politică, între politicile de austeritate și nevoia de creștere economică, între libertatea individuală și solidaritatea socială, între identitatea națională și unitatea globală, între tradiție și secularizare, între criza familiei și diminuarea natalității, între criza vieții spirituale și degradarea vieții sociale.”

Ca dovadă că Patriarhul Daniel a fost atent la numeroasele semnale de alarmă venite atât din partea clerului cât și a laicatului ortodox din România, acesta a mai pledat pentru sporirea dialogului cu oamenii simpli al căror glas se aude din ce în ce mai vag la nivelele înalte ale instituțiilor europene: „În fața acestor tensiuni, care creează adesea confuzie și incertitudine în rândul cetățenilor europeni, trebuie promovate mai intens coresponsabilitatea și cooperarea între statele membre ale Uniunii, dar și dialogul Uniunii cu cetățenii europeni, insuficient informați sau insuficient motivați, pentru a susține proiectul european. Pe de altă parte, Uniunea Europeană nu este iubită când emite și unele recomandări care afectează negativ identitatea culturală și religioasă tradițională a cetățenilor europeni sau când nu reușește să intensifice încrederea cetățenilor europeni în programele elaborate de ea. De aceea, credem că este necesară implicarea mai activă a cetățenilor în inițiative europene. În acest sens, de pildă, Patriarhia Română sprijină activ o inițiativă cetățenească europeană (instrument devenit posibil prin Tratatul de la Lisabona – art. 11(4) din TUE), care se numește „Unul dintre noi” și urmărește ridicarea nivelului de protecție juridică în Uniunea Europeană a demnității umane, a dreptului la viață și a integrității fiecărei ființe umane de la concepție.”

Precum un politician de clasă, Patriarhul Daniel a punctat: „Un proiect comunitar major cere convingeri puternice. În concluzie, criza actuală cheamă toate statele Europei și pe toți cetățenii europeni la mai multă coresponsabilitate, cooperare și solidaritate, adică la mai multă unitate. Liderii religioși din Europa pot contribui, de asemenea, la depășirea crizei actuale prin apelul la coresponsabilitate și solidaritate, prin rugăciune și acțiune, prin cultivarea speranței și încrederii în efortul comun de-a ameliora situația actuală”…

Și, last but not least PF Daniel a vorbit despre conservarea identității spirituale, culturale, etnice, naționale, în contextul unei globalizări din ce în ce mai accelerate și al unui progres tehnic care produce periculoase vertijuri. Iată de ce suntem obligați să păstrăm marea comoară care ni s-a dat moștenire: „diversitatea spirituală și culturală a Europei este marea sa bogăție care trebuie păstrată, chiar dacă nu poate fi cuantificată economic sau financiar. În acest sens, dialogul Uniunii Europene cu Bisericile, comunitățile religioase și filosofice este în același timp un act democratic și de respect pentru cetățenii europeni, pentru credința și cultura lor, indiferent de prosperitatea lor materială”…

Am arătat în repetate rânduri că micile-mari polemici sau lupte locale din interiorul BOR sunt cu totul secundare atunci când se pune cu acuitate problema unui unic glas rostit în marele concert global – din care UE nu este decât o parte și atât –, atunci când vorbim ca ortodocși într-o lume creștină, atunci când ne identificăm drept creștini într-un ocean cu multiple oferte religioase, spirituale, ba chiar și atee. Iată motivele pentru care mi se pare important că glasul BOR s-a auzit răspicat cu acest prilej.  

Și mai importante ar fi însă unificarea acelor „partide” atât de atomizate existente încă în țară și mai ales în diaspora ortodoxă românească (unele ajungând până acolo încât preferă încă să se subordoneze altor Biserici – precum celei de la Constantinopol). Se uită că suntem prea mici ca să ne mai putem permite asemenea disoluții care nu mai au nici o motivație politică serioasă. Și mai ales se pierde din vedere că unirea face puterea.

Aceeași problemă se pune însă și în privința ortodoxiei. Chiar dacă în mod tradițional ortodoxia funcționează cu totul altfel decât catolicismul – rolul de lider al Patriarhului de la Constantinopol fiind mai degrabă onorific – să ne amintim că sunt ani de zile de când Bisericile Ortodoxe se tot chinuie să se întâlnească într-un sinod pan-ortodox pentru a se pune de acord în privința a numeroase probleme de acută actualitate și nu au reușit. Atunci când politicul își bagă coada în instituțiile Bisericii, rezultă numeroase melancolii și neîmpliniri.