Grecia - România: DATORIA PUBLICÃ

GRECIA

Grecia s-a împrumutat mai mult decât și-a permis încă dinainte să renunțe la moneda națională, drahma, și să adopte moneda unică europeană în 2002. La acel moment datoria publică depășise deja pragul de 100% din Produsul Intern Brut.

Datoria publică a oscilat în primii trei ani după adoptarea euro între 97% și 101% pentru a porni în următorii ani pe un trend puternic ascendent. Evoluția este explicabilă în condițiile în care între 1999 și 2007 salariile din sectorul public au urcat cu 50% cu toate că politicienii greci nu au luat în niciun moment măsuri pentru a spori veniturile bugetare prin aplicarea de măsuri împotriva evaziunii fiscale.

Astfel debutul crizei economice mondiale a găsit economia Greciei apăsată de o datorie publică ce acoperea 116% din PIB. Datoria a continua să crească în anii de criză astfel că la sfârșitul anului trecut indicatorul a atins vârful de 165%.

Recent autoritățile elene au făcut un schimb de obligațiuni cu creditorii privați, prin care datoriile au fost reduse cu 105 miliarde de euro. Prin acest program datoria publică a Greciei ar trebui să scadă la 120,5% din PIB până în 2020.

ROMÂNIA

România se apropie de limita de sustenabilitate a datoriei publice fixată de economiști de 40% din PIB, nivel peste care investitorii încep să devină “agitați”, iar costul împrumutului ar putea crește. Nivelul datoriei este cu mult în spatele procentului de 60% acceptat în UE, dar îngrijorător este ritmul în care crește.

Practic, ea s-a dublat în doar patru ani – sărind acum de 50 mld. euro. Față de sfârșitul anului trecut, datoria publică a continuat să crească alert în primul trimestru al lui 2012 cu aproape 3 mld. euro. Situația Grecie ar trebui să fie un semnal de alarmă.

Din 2005 până în 2010 datoria publică a Greciei ca procent din PIB a crescut de la 100% la 150%. În mai puțin de un an, în 2011, datoria s-a majorat cu încă zece procente, ajungând acum la 160% din PIB, lucru ce indică faptul că în ciuda austerității dure, există un prag după care lucrurile nu mai pot fi controlate, iar blocajul devine inevitabil.

Oricât de mic ar fi nivelul datoriei, în condiții dure macroeconomice derapajul cheltuielilor bugetare poate să fie de nestăpânit.