Grecii nu au reușit niciodată să-și plătească datoriile la timp

Cei mai puternici lideri europeni s-au înscris într-o cursă contra crono­metru pentru a ajuta Grecia să evite un faliment național deși investitorii îi dau șanse mici să își poată plăti în întregime datoriile, care depășesc cu mult Produsul Intern Brut.

Istoria ne arată că intrarea în incapacitate de plată și reeșalonarea datoriilor unui stat sunt trăsături comune ale peisajului financiar începând cu secolul al XIX-lea și până la al Doilea Război Mondial, potrivit unui studiu realizat în 2008 de economiștii Kenneth Rogoff și Carmen Reinhart.

Grecia s-a aflat într-o stare continuă de incapaci­tate de plată de când statul și-a câștigat independența, în 1829. De atunci, statul elen a petrecut mai mult de jumătate din timp în default sau restructurare, scrie Wall Street Journal. “În cazul Greciei, istoria se r­e­pe­tă, iar statul elen nu are altă soluție decât să anunțe intrarea în incapacitate de plată. Dacă nu va fi default, va fi totuși o restructurare a datoriilor, adică o parte din costurile datoriilor va fi trecută în contul credi­to­rilor”, a declarat analistul economic Aurelian Dochia.

În secolul 19, Grecia a intrat în incapacitate de plată sau și-a reeșalonat datoriile de patru ori, în 1826, în urma unor crize comerciale și financiare care au pornit de la Londra, 1843, 1860 și 1893. Secolul 20 a adus un singur astfel de eveniment, în 1932. Studiul arată că statul elen a reușit în ultimele decenii să scape unei istorii marcate serios de intrări în incapacitate de plată prin reformarea instituțiilor, dar și cu ajutorul protecției oferite de Uniunea Europeană, însă averti­zează că ipoteza că statele europene moderne nu vor intra niciodată în incapacitate de plată deoarece “de data aceasta este diferit datorită UE” s-ar putea dovedi un truism de scurtă durată.

“Grecia se confruntă în prezent cu o problemă de insolvabilitate, din cauza deficitului primar foarte mare. Pentru a-și rezolva problemele, statul elen tre­buie să recurgă la o ajustare bugetară de foarte mare am­ploare. Ce e nou în situația Greciei față de eve­ni­mentele din trecut este că statul se confruntă cu două con­strângeri majore, una legată de integrarea fi­nan­ciară în UE, care aduce expuneri ale marilor grupuri bancare, și apartenența la zona euro, care diminuează spațiul de manevră în privința politicilor monetare”, a declarat Daniel Dăianu, profesor de economie și fost ministru de finanțe.

Spania, un alt stat urmărit cu atenție de investitori, este “liderul” european al falimentelor cu 13 default-uri sau reeșalonări de datorii începând cu 1476. Ger­mania și Franța s-au confruntat cu opt astfel de eveni­mente. De partea cealaltă, Marea Britanie a reușit să evite default-ul de când Wilhelm Cuceritorul a invadat insula în 1066.

România s-a confruntat cu incapacitate de plată sau extinderea termenelor de plată a datoriilor de trei ori începând cu 1878, anul independenței. Primul eve­ni­ment, din 1933, s-a datorat Marii Crize din 1929 -1933, iar următoarele două s-au produs în timpul regi­mului lui Nicolae Ceaușescu, în 1981 și 1986.

În cazul defaultului din 1981, creșterea cheltuie­lilor pentru finanțarea programelor economice, la care se adaugă costurile reconstrucției Capitalei după cutremurul din 1977, l-a pus pe Ceaușescu în situația de a nu-și mai putea onora datoriile către creditorii externi, iar Ro­mânia a fost declarată în incapacitate de plată. Româ­nia a fost debitor rău-platnic 23,3% din istoria sa, respectiv 30 de ani. În istoria recentă, țara a fost la un pas de faliment în 1997, cand rezervele BNR se aflau la un nivel foarte redus. Atunci, România a reușit să evite intrarea în incapacitate de plată datorită banilor primiți din privatizarea operatorului național de telefonie fixă Romtelecom, care a fost vândut către compania elenă OTE.

Ce este nou în situația Greciei

• Autoritățile elene și oficialii Comisiei Europene, FMI și BCE au convenit reducerea TVA de la 23% la 20% pentru a obține sprijinul politic necesar adoptării de noi măsuri de austeritate, scrie presa elenă.

• Liderii UE au respins “restructurarea totală” a datoriei Greciei și se vor decide asupra unui sprijin financiar suplimentar pentru statul elen până la finele lunii iunie.

• Germania, care împreună cu alte state a rezistat suplimentării finanțării pentru statul elen, ia în considerare concesii în efortul de a sprijini Atena prin renunțarea la presiunile de a reprograma rambursarea datoriilor elene.

Cronologia crizei Greciei

20 octombrie 2009. Noul guvern grec anunță că deficitul bugetar pe 2009 va ajunge la 12,5% din PIB, valoare triplă față de estimările anterioare.

22 octombrie 2009. Agenția de rating Fitch reduce calificativul Greciei la A- de la A după anunțul guvernului cu privire la deficit.

16 decembrie 2009. Și Standard & Poor’s reduce ratingul obligațiunilor la BBBĂ de la A-.

29 ianuarie 2010. Ministrul de finanțe George Papaconstantinou neagă negocierea cu UE a unui plan de bailout pentru Grecia.

2 februarie 2010. Guvernul de la Atena lansează măsuri de austeritate și reduceri de cheltuieli pentru a aduce deficitul bugetar la 3% din PIB până în 2012, de la aproape 13% din PIB în 2009.

9 februarie 2010. Germania ia în considerare un plan prin care să ofere alături de restul țărilor din UE garanții pentru împrumuturi Greciei și altor țări cu probleme din zona euro pentru a calma temerile cu privire la posibilitatea unui faliment național.

23 februarie 2010. Instabilitatea financiară a Greciei se extinde și la băncile din sectorul privat. Fitch retrogradează ratingurile celor mai mari patru bănci ale țării la BBB.

3 martie 2010. Guvernul anunță un nou plan de austeritate care va aduce economii de 4,8 mld. euro. Vor fi reduse salariile angajaților la stat, iar TVA va crește cu 2%.

11 martie 2010. Aproximativ 50.000 de oameni ies în stradă pentru a protesta împotriva măsurilor de austeritate. Întreaga țară este paralizată.

18 martie 2010. Papandreou le cere liderilor europeni să pună la punct un program de împrumuturi stand-by.

11 aprilie 2010. Miniștrii de finanțe din zona euro au căzut de comun acord că Grecia poate împrumuta până la 30 mld. euro în credite pe trei ani acordate de restul țărilor din uniunea monetară la o dobândă de puțin sub 5%.

22 aprilie 2010. Eurostat anunță că deficitul Greciei pe 2009 a fost mai mare decât a estimat guvernul și a adăugat că are rezerve cu privire la acuratețea datelor privind bugetul elen. Eurostat a calculat un deficit de 13,6% din PIB, față de 12,7% din PIB.

23 aprilie 2010. Premierul elen George Papandreou declară că “a venit momentul” ca Grecia să ceară ajutor de la zona euro și FMI.

29 aprilie 2010. Grecia cade de comun acord cu UE și FMI pentru a lua măsuri suplimentare de austeritate care totalizează 23 mld. euro ca o precondiție pentru a primi asistență financiară externă.

2 mai 2010. Țara ajunge la o înțelegere istorică cu celelalte state din zona euro și cu FMI cu privire la un ajutor financiar, primul acordat unei țări care folosește moneda euro.

4-5 mai 2010. Angajații din sectorul public protestează împotriva noilor măsuri de austeritate. Trei persoane își pierd viața după ce o bancă este atacată cu sticle incendiare.

29 martie 2011. Standard & Poor’s reduce ratingul Greciei la BB-.

9 mai 2011. Standard & Poor’s reduce ratingul de credit pe termen lung la B de la BB- ca urmare a temerilor că oficialii zonei euro ar putea extinde maturitățile împrumuturilor acordate de UE.

11 mai 2011. UE prevede că deficitul pe 2011 va fi de 9,5% din PIB, cu două procente peste ținta de 7,4% stabilită pentru anul în curs. Alexandru Matei