Hanul lui Zamfir

La capatul estic al mahalalei Sfantul Nicolae-Selari, la cativa metri de coltul facut de strada Blanari cu bulevardul Ion. C. Bratianu, a existat cel mai vechi han negustoresc din Bucuresti. Fusese ridicat in primii ani ai domniei lui Constantin Brancoveanu de un anume Zamfir pe care dumnealui Radu Popescu il numeste “starostele cel batran al negutatorilor”.

Impins de curiozitate, neobositul cercetator al documentelor privind Capitala, profesorul George Potra, a reusit sa adune suficiente date si informatii pentru o schita monografica publicata in cunoscuta lucrare Istoricul hanurilor bucurestene. Din lectura acesteia aflam ca pe la 1800 Hanul lui Zamfir a devenit proprietatea Manastirii Sarindar si ca din pricina subrezeniei a avut mult de suferit de pe urma cutremurului din 14 octombrie 1802, cel care a devastat orasul si a slutit Turnul Coltei. Portiunea ramasa intreaga a fost data in arenda in 1804 lui chir Adamache si lui Radu Stan contra sumei de 15.000 de taleri. Din motive nedeslusite curand, arenda a fost data altor negustori. Carpit, trecut din mana in mana, batranul stabiliment a prins, totusi primul sfert al secolului trecut. Nu a putut insa supravietui epocii lui Carol al II-lea. In anul 1935, tarnacoapele care facusera adevarate ravagii printre cladirile din alte veacuri s-au abatut cu furie si asupra sa. In loc, a aparut un bloc relativ interesant, existent si astazi.