Haosul din octombrie 1945

Dincolo de nemultumirile care existau in cadrul armatei romane, ofiterii Biroului Contrainformatii din Sectia a II-a a Marelui Stat Major au analizat, in octombrie 1945, si starea de spirit a populatiei. Sintezele contrainformative nu au fost deloc imbucuratoare. Lipsurile i-au determinat pe oameni sa ia masuri nu dintre cele mai viabile. La granita de vest a Romaniei se facea contrabanda cu monede metalice de 100 de lei, care erau trecute peste granita, in Ungaria, unde erau topite si transformate in diferite obiecte casnice.
Taranii din jurul municipiului Suceava, avand casele bombardate, s-au refugiat in imobilele din care au fost evacuati etnicii germani. Acestea au fost repartizate, ulterior, refugiatilor, iar taranii au fost aruncati in strada. In localitatile aflate la nord de municipiul Iasi s-a observat ca majoritatea caselor au fost distruse de bombardamente, oamenii locuind in bordeie, lipsiti de alimente, imbracaminte si asistenta medicala.
Jafurile si actele de banditism s-au inmultit in mod simtitor, la orase si sate. Cei care le comiteau posedau armament automat, in comparatie cu personalul de ordine publica si paza care a fost dotat cu pistoale vechi si demodate. Bande inarmate au atacat, in mod frecvent, trenurile de calatori de pe linia Ploiesti – Buzau – Marasesti – Focsani. In acest context, Marele Stat Major, ajutat de Directia Generala a Sigurantei Statului si de Inspectoratul General al Jandameriei, a intocmit Directivele privind modul de actiune asupra bandelor de pe teritoriu si din trenuri. Din pacate, pentru aplicarea acestora s-a cerut sprijinul militarilor sovietici care stationau in Romania.
In ceea ce priveste starea sanitara, au fost semnalate cateva cazuri de tifos exantematic, fiind mai frecvente malaria si gripa, in timp ce in Bucuresti au fost raportate cazuri de paralizie infantila si scarlatina. Lipsa medicamentelor de pe piata a determinat alarmarea celor care le solicitau, la putin timp speculantii creand o adevarata bursa neagra a medicamentelor. Desi au existat cateva societati de binefacere care au inceput o actiune preventiva contra tifosului exantematic, acestea nu au dispus de fondurile necesare pentru a-si realiza scopurile propuse.
Peste toate, desi salariile au fost marite, preturile s-au majorat simtitor, iar pensiile au inceput sa fie achitate cu intarziere.