Hoțul de umbre/ de Stelian Țurlea

Să citim:

” – Acum, stai jos, trebuie să vorbim, a spus umbra.
M-am așezat turcește pe podea. Umbra a luat aceeași poziție, în fața mea. Aveam impresia că stătea cu spatele la mine, dar ăsta nu era decât efectul razelor de lună.
– Tu ai o putere foarte rară, trebuie s-o accepți și să te folosești de ea, chiar dacă te sperie.
– Și ce să fac cu ea?
– Găsește, pentru fiecare dintre cei cărora le furi umbra, acea scânteie ce le va lumina viața, o frântură din memoria lor ascunsă, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
– Noi?
– Noi, umbrele, a șoptit cea căreia îi vorbeam.”
Imaginați-vă, prin urmare, un roman tandru despre primele iubiri, prietenie și visuri, un roman care spune povestea unui băiat cu un dar special: poate fura umbrele oamenilor, iar umbrele îi încredințează secretele lor, de fapt ale persoanelor cărora aparțin. Pe măsură ce băiatul crește, învață să folosească această abilitate, care îl ajută să navigheze prin rivalitățile din școală, prima lui dragoste și prieteniile din timpul studenției la medicină.

Cum a ajuns la această poveste o spunea Marc Levy însuși, într-un interviu după lansarea traducerii românești: “Stăteam pe o bancă într-un parc. În fața mea stătea un băiețel, cu o mină extrem de serioasă, însoțit de bunicul lui care, altfel, părea destul de vesel. Și atunci mi s-a părut deodată că văd aceeași persoană în două stadii diferite ale existenței. Așa că am încercat să-mi imaginez ce s-ar întâmpla dacă adultul s-ar întâlni, într-un anumit punct, cu copilul care a fost odată. Am simțit, în acea după-masă în parc, dragostea uriașă dintre cei doi, și asta m-a inspirat să scriu un roman despre diferitele tipuri de dragoste din viața unui om: dragostea unei mame pentru copilul ei și viceversa, dragostea dintre doi buni prieteni, și, bineînțeles, prima dragoste care, orice s-ar zice, rămâne eternă în viața și în mintea noastră. (…) Cred că, într-un anumit sens, «Hoțul de umbre» e o carte alegorică, și are câteva metafore, nu știu însă dacă ele trebuie explicate. Nu de către mine, oricum. Am vrut să spun, de fapt, că nu suntem întotdeauna atenți unii cu alții, că nu ne pasă suficient de cei pe care declarăm sus și tare că-i iubim. De multe ori nu suntem atenți la acele mici semne care sunt extrem de importante atunci când cuvintele nu mai sunt de-ajuns pentru a exprima ce e în interiorul nostru. Iubirea e făcută din lucruri extrem de mărunte.”

Un roman cu părți copleșitoare de-a dreptul.

*) Marc Levy – Hoțul de umbre, Editura Trei. Traducere din franceză și note de Marie-Jeanne Vasiloiu