Howard Dean, pionierul razboiului politic pe internet

Razboiul pe internet a fost aprig si in campania americana din 2004 (cu tot ce presupune acest razboi – filmulete satirice, manipulari si dezinformari). Atunci s-a pus intrebarea: internetul ca spatiu al discutiilor libere prin excelenta este vectorul ideal pentru democratie?

Nu Obama, “candidatul minune” de acum a fost primul care a inteles importanta internetului ca mijloc de marketing politic, ci Howard Dean, rivalul fostului candidat prezidential John Kerry, in cursa interna a Partidului Democrat pentru Casa Alba. Iruptia Net-ului in campania din 2004 a fost initiata de MoveOn.org, un website independent, devenit unul dintre grupurile de presiune democrate dintre cele mai puternice pe internet, avand doua milioane de membri. Directorul de campanie al lui Howard Dean, Joe Trippi, sprijinit de catre MoveOn, a pus progresiv in miscare o veritabila retea de militanti activi, chemati sa lege, sa finanteze si sa structureze campania electorala. Bilantul: mai mult de 900 de comunitati informationale de sprijin, mobilizarea a sute de mii de simpatizanti si fonduri stranse de 25 de milioane de dolari si o imagine a lui Dean de om modern care utilizeaza tehnologia timpului sau. A fost, este adevarat, insuficient pentru a-l propulsa pe Dean drept candidat al democratilor pentru Casa Alba. Dar atunci numarul americanilor care aveau acces la internet acasa sau la serviciu era in jur de 27 de milioane. Acum doar portalul Facebook are aproape 23 de milioane de membri inscrisi. 2004 este totusi important pentru ca atunci au devenit cu totul clare potentialul si eficacitatea “e-politiciului”. Acest lucru l-a inteles bine Obama (care si-a creat de la inceput aceasta retea de sprijin pe internet) si mai putin bine contracandidata sa in partid Hillary Clinton sau de acum contracandidatul oficial, republicanul John McCain. Campania pe internet inseamna insa si multi bani din partea celor doi candidati de acum. Astfel, potrivit ultimelor rapoarte, in luna august cei doi candidati au cheltuit impreuna 94 de milioane de dolari. Documentele financiare au aratat ca peste jumatatate din media de 3 milioane de dolari cheltuite pe zi s-au dus pe spoturile electorale, care au devenit foarte acide la sfarsitul verii. Nu doar Statele Unite au descoperit web-ul ca mijloc de transmitere a mesajelor electorale, dovada ca exista carti scrise in diverse colturi din lume despre acest fenomen. In Japonia, de pilda, oamenilor politici le este interzisa campania electorala pe internet. La debutul campaniei, candidatilor care nu au un site propriu le este interzis sa-si creeze unul, iar celor care au le este interzis sa-l reactualizeze in aceasta perioada. Motivul? Aceeasi teama ca internetul – un spatiu complet liber si dificil de “dresat” – va perverti campaniile electorale, intrucat in Japonia candidatilor trebuie, potrivit culturii, sa le acorzi un respect deosebit. In Franta, pe internet trebuie respectate aceleasi reguli ca si in campania obisnuita. Cu toate acestea, nu toti sunt increzatori in eficacitatea campaniei electorale pe internet. Andrew Keen, autor al cartii “Cultul Amatorului” si critic al site-urilor de genul Facebook, YouTube sau Wikipedia, este de parere ca rolul internetului in campania electorala este doar “in mare parte fortat” si ca Obama ar fi avut succes si fara campania pe internet. De asemenea, se intreaba scriitorul, daca internetul are asa un mare impact, atunci Ron Paul, fostul candidat republican la investitura partidului sau, care a investit enorm de mult in campania electorala pe Web, de ce nu a iesit invingator?