Hrana armatei romane (II)

Trimiterea de colete particulare pe si de pe front s-a reluat, in martie 1944, pentru toate Comandamentele, trupele si serviciile armatei romane din Crimeea, Tauria de Vest si Transnistria. Publicul a fost anuntat despre acest aspect prin intermediul presei. Cei care doreau sa trimita colete pe front trebuia sa se prezinte la orice oficiu al P.T.T. in perioada 15-25 ale fiecarei luni.
Greutatea unui pachet a fost limitata la 5 kg, acceptandu-se numai “efecte de imbracaminte, articole de toaleta si medicamente (…) prajituri de casa, branzeturi conservate, salam, slanina afumata, zahar, bomboane, ciocolata si tigari”. Nu erau admise fructele proaspete, carnatii, bauturile racoritoare si alcoolice. Pentru prevenirea furturilor din pachete, in interiorul fiecarui colet se introducea o lista cu inventarul acestuia, iar cei care le primeau verificau daca lipsea ceva.
Grupul 86 Servicii al armatei romane a asigurat expedierea coletelor din portul Constanta pe Frontul de Est prin intermediul Centrului de Cartare nr. 1. Grupul a fost format din personal postal, recrutat dintre functionarii PTT, si civili mobilizati de M.St.M. Coletele se predau germanilor in Constanta, care le transportau la Sevastopol (Crimeea, Ucraina) cu vaporul, supravegheati de un functionar roman. Pachetele erau primite la Sevastolpol de catre Corpul de Munte, de unde un Centru de distributie le punea la dispozitia unitatilor cu mijloace de transport asigurate de comandantii acestora. Coletele erau distribuite la unitati de un Birou regimentar. In cazul in care nu puteau fi predate destinatarului, care putea fi mort sau disparut in lupta, dezertat sau prizonier, acestea erau retrimise expeditorului.
Militarii romani care trimiteau pachete in tara se adresau, la Sevastopol, Oficiului 69 al Corpului de Munte, care le preda germanilor pentru a le expedia cu vaporul. Nu se putea trimite orice in coletele expediate de pe front. Pentru a preveni furturile, M.St.M. a impus restrictii. Astfel, nu se admiteau alimente, textilele provenite din capturi sau orice alte obiecte care ar fi rezultat din distrugerea unor materiale textile, de pielarie, armament, munitii si instrumente optice.
Cenzurarea continutului pachetelor se realiza in cadrul fiecarei unitati, iar de acest aspect raspundeau, personal, comandantii de companie, baterie, escadron si batalion (divizion), care isi asumau raspunderea, semnandu-le.