HUMAn - om si huma

Data de 6 august a acestui an a marcat inaugurarea celei de-a cincea editii a Simpozionului de arte vizuale Cucuteni. Beneficiind de providentialul interes al primarului din localitate pentru artele vizuale, tabara de creatie de la Cucuteni a luat amploare odata cu trecerea timpului, devenind un fenomen inchegat si de o tot mai impresionanta anvergura. Cea care a avut aceasta initiativa si are energia de a duce an de an aceasta intreprindere la bun sfarsit se numeste Ionela Mihuleac, este ea insasi artist, absolventa a universitatii din Cluj ce vorbeste atat limbajul noilor media cat si pe al acelora traditionale. Artist autentic si adevarata fiica a satului, se ocupa de comunitatea ei, creand conditiile unei remarcabile dezvoltari culturale a zonei.
Daca editiile anterioare au stat sub semnul Artei si sacralitatii si au fost gandite in principal ca tabere de sculptura, cea de anul acesta, in care lucrarile executate au tinut de domeniul sculpturii, ceramicii, picturii, instalatiei, performance-ului si land-art-ului, s-a intitulat inspirat HUMAn.
Formula unei tabere de creatie intr-un loc ce atinge un punct sensibil din subconstientul colectiv este una de natura sa suscite din start un interes aparte. Focar al civilizatiei neolitice, locul este adanc ancorat in imaginarul national, poarta de la inceput amprenta activarii unor simboluri ancestrale si traseaza intrucatva orizontul optiunilor artistilor participanti. Cand pasesti printre cioburi vechi de 5.000 de ani, si admiri la poalele dealului umbra pe ghizd a celor trei ciuture, lucrurile iti apar intr-o alta lumina decat dupa vizionarea ultimului concert de wj-ing din metropola. La Cucuteni timpul nu s-a oprit, insa “are rabdare” cu oamenii si lucrurile. “Binefacerile” tehnicii moderne, conectarea comunicationala si energetica la “civilizatie” au fost integrate in rosturile locului si servesc acelorasi ritmuri si obiceiuri stravechi. Astfel, legatura cu natura, cu traditia, cu sacrul sunt iconuri culturale repuse in discutie in mod firesc. Locul constituie una dintre putinele oaze ale linistii ramase “omului recent” nebantuite de furtunile postmodernitatii. Sculpturile lui Vasile Tudor si Eugen Petri, cu recurs la zona autoritatii tutelare a sacrului, se integreaza firesc in acest peisaj si intregesc hieratic corpusul statuar ce imbraca poalele dealului Baiceni. Atat Oana Pop cat si Ionela Mihuleac realizeaza piese de ceramica de ample dimensiuni si cu invoalte forme vegetale, urmarindu-si temele personale. Una dintre lucrarile ce vizeaza relatia cu valurile istoriei si pune problema identitatii este cea a lui Cristian-Radu Macovei, amintind stelele, parodice in raport cu steaua comunista, ale lui Teodor Graur – artist al generatiei 80.
Grupul focAR abordeaza itemul identitatii dintr-un unghi diferit, legat direct de anvelopa culturala a zonei. Alina Tudor si Razvan Neagoe folosesc limbajul artei contemporane dar se refera la realitati arhaice, trasand o lucrare de land-art ce inglobeaza spiritul culturii Cucuteni. Completandu-si lucrarea de land-art (Cercul) printr-un performance (Trecerea) cei doi incearca sa traseze o legatura viabila intre arhaic si contemporaneitate. Alina si Razvan au reinviat pentru o clipa meandricele resorturi ale traditiei, devenind ei insisi doua statuete antropice, idoli vii refacand o unitate primordiala. Iar Iosif-Stefan Tasi performeaza neoavangardist, amprentand grafic doua spatii, al Lui si al Ei, si plasandu-le intr-un dialog misterios.