IconArts… aproape zece/ de Virgil Oprina

De nouă ani, ideea deloc simplă de a integra cursuri de măiestrie artistică în interpretare și în compoziție muzicală în programul unui festival care să reunească stiluri muzicale pasibile de înrudire – precum muzica contemporană și jazz-ul -, la care în timp au fost adăugate și dansul contemporan, arta actorului și fotografia, prinde viață în fiecare vară, câștigând încet dar sigur noi valențe.

IconArts a reușit să devină o marcă. Ideea îi aparține lui Sebastian Gheorghiu, un tânăr manager în domeniul cultural, care a reușit să adapteze spiritului autohton – funciar aproximativ – ideea de organizare complexă, care funcționează de regulă în societățile riguroase. Nu ușor a fost și va fi drumul către o reală împrietenire a publicului românesc cu repertoriul, dar mai ales cu spiritul creației artistice contemporane, în general. Pe cât de aproximativi, pe atât de conservatori, românii rămân însă foarte bogați la capitolul potențial. Deși pare simplu, Conceptul IconArts reprezintă de fapt rodul unor acumulări și al unor experiențe cu siguranță nu întotdeauna fericite. Sebastian Gheorghiu a pornit – și bine a făcut – de la câteva idei de forță, precum integrarea în cultura locală (fie că a fost vorba despre Breaza, în primele ediții, sau despre spațiul din jurul Sibiului, la momentul actual) a unor forțe artistice partenere care sunt deschise unui tip de creație pus nu de puține ori sub semnul imediatului. Pentru studenți, acest concept al parteneriatului se extinde dincolo de relația clasică discipol – maestru. Profesorii IconArts, care sunt, în marea lor majoritate, artiști activi care desfășoară cariere internaționale, au încă bucuria de a urca pe scenă alături de tinerii lor “studenți de o vară”, în combinații scenice și timbrale dintre cele mai inedite. De fapt, acest lucru reprezintă ingredientul principal care atrage publicul cunoscător al atmosferei speciale de concert de la Festivalul Internațional al Academiei IconArts. O atmosferă în care melodia unui telefon – desigur, inițial, nedorită – poate reprezenta nu o catastrofă, ci doar un acroșaj, un prilej de a potența spiritul ludic al unei lucrări. Altminteri, totul se desfășoară de fapt în palierul neobservabil de către public, în spiritul rigorii, specific înaltei performanțe, fie că este vorba despre lucrările unor clasici ai secolului XX, precum Hindemith sau Stockhausen, sau despre pagina cu cerneala încă neuscată pusă pe pupitru de colegul de la cursul de compoziție. Pentru că Academia IconArts are și un concurs dedicat compozițiilor create chiar pe durata cursului. De toate acestea și desigur multe altele, s-au bucurat în ediția din acest an 110 studenți, 19 profesori susținători de cursuri împărțite în zece discipline artistice, precum și publicul celor 19 concerte care au mers de la genul cameral, trecând prin cel simfonic – susținut de orchestra IconArts – până la spectacolul multimedia. Concertele au avut loc în localitățile devenite tradiționale, Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Cisnădioara, Cisnădie, Biertan, Reghin în locuri mai mult sau mai puțin convenționale, cum a fost cazul în acest an cu parcarea din fața teatrului Gong din Sibiu. Partenerii, din fericire constanți, ai Academiei IconArts, au fost Exces Music, Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, Primăria și Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, proiectul fiind finanțat de Ministerul Culturii și Patrimoniul Național. Fotografii de Virgil Oprina