Impactul Legii 265/2022 asupra operațiunilor de fuziune/divizare - schimbări semnificative și soluționarea practică a acestor procese

Anul 2022 s-a remarcat printr-o activitate intensă în ceea ce privește tranzacțiile de achiziții de companii la nivel global, inclusiv în România, înregistrând atât mișcări strategice semnificative, cât și o dinamică crescută în activitățile desfășurate de fondurile de investiții. Însă impactul economic post-pandemie, consecințele economice ale războiului din Ucraina, precum și criza energetică au redus considerabil avântul investitorilor în prima jumătate a acestui an, determinând astfel o scădere semnificativă a numărului și a volumului tranzacțiilor. În schimb, această perioadă a înregistrat o creștere notabilă în operațiunile interne de restructurare și consolidare, cum ar fi fuziuni și divizări, la nivelul companiilor din România. De exemplu, echipa departamentului de drept corporativ și fuziuni și achiziții a Dentons România a coordonat, în paralel, 7 astfel de operațiuni. Acestea reprezintă procese complexe de restructurare corporativă care au beneficiat și de un cadru legislativ modificat prin Legea 265/2022.

Cadru general

Legea 265/2022 a adus o serie de modificări semnificative ce vizează (i) organizarea activității Oficiului Național al Registrului Comerțului (denumit în continuare „ONRCˮ), (ii) operațiunile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 („Legea societățilorˮ), precum fuziunea sau divizarea, majorările de capital sau dizolvarea și lichidarea societăților și (iii) OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

La o primă analiză, Legea 265/2022 pare să simplifice procesul de colaborare cu Registrul Comerțului prin digitalizarea serviciilor oferite și asigurarea unui cadru confortabil pentru cei interesați să înceapă o afacere în România sau să își reorganizeze activitatea societăților într-un mod facil, evitând astfel îndeplinirea a numeroase formalități de natură să îngreuneze întregul proces.

Odată cu noile modificări, anumite aspecte prin care s-a încercat simplificarea procedurii de lucru în relația cu Registrul Comerțului rămân în continuare neclare dată fiind lipsa normelor metodologice de punere în aplicare a Legii 265/2022 care ar trebui să reglementeze o procedură clară și previzibilă de soluționare a unor astfel de operațiuni.

În prezentul articol ne propunem să analizăm principalele modificări aduse de Legea 265/2022 asupra operațiunilor de fuziune/divizare, precum și impactul practic pe care acestea îl au în procesul de soluționare a acestor operațiuni, respectiv implementarea acestora.

         1. Extinderea competenței registratorului ONRC asupra soluționării operațiunilor de fuziune/divizare

Noile modificări vizează a doua etapă a operațiunii de fuziune/divizare care nu se mai desfășoară în fața instanței judecătorești, fiind dată în competența registratorului ONRC. Cu toate acestea, se păstrează competența instanței judecătorești în cazul formulării unei opoziții la fuziune sau pentru declararea nulității fuziunii.

Ca urmare a modificărilor privind competența de soluționare a acestor operațiuni, actul modificator al actului constitutiv al societății absorbante/divizate se va înregistra la Registrul Comerțului în a cărui rază teritorială își are sediul societatea, urmând a se publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societății, fără viza judecătorului delegat.

Din corelările relevante din Legea societăților nr. 31/1990 efectuate odată cu intrarea în vigoare a Legii 265/2022, observăm că acest aspect este reglementat doar în capitolul al III-lea din Legea societăților   care tratează fuziunea transfrontalieră, neexistând o prevedere expresă în ceea ce privește competența de soluționare aplicabilă fuziunilor și divizărilor interne, astfel cum acestea sunt reglementate în capitolul al II-lea din Legea societăților, intitulat „Fuziunea și divizarea societățilorˮ.

Rămâne de văzut dacă revenirea la mecanismul soluționării operațiunilor de fuziune/divizare de către registratorul de Registrul Comerțului este, în practică, de natură a simplifica cu adevărat, ori în caz contrar, a îngreuna această procedură.

La o primă vedere, extinderea competenței registratorului ONRC pare să fie o soluție eficientă care asigură rapiditatea implementării unor astfel de operațiuni, față de procedura anterioară care presupunea transmiterea dosarului de la Registrul Comerțului la instanță, fixarea termenelor de judecată, redactarea hotărârii instanței de judecată și alte formalități aferente din practica instanțelor de judecată.

Cu toate acestea, punerea în practică a noii reglementări a început să comporte discuții practice, având în vedere lipsa unei proceduri clare sub aspectul unor cerințe specifice ale registratorului, care pot apărea de la caz la caz, neexistând previzibilitate asupra desfășurării acestor operațiuni, ori nici intenția de a se crea o practică unitară pe care societățile să o acceseze încă din fazele premergătoare unui proiect de fuziune/divizare. Spre exemplu, verificarea legalității fuziunii/divizării de către registrator implică, de la caz la caz, verificarea mecanismelor de implicare și gestionare a salariaților în activitatea societății absorbante/divizate. Acesta este un argument în plus pentru care considerăm că atenția societăților în organizarea unui proiect de fuziune/divizare trebuie să fie concentrată pe niște cerințe care să fie furnizate în mod transparent.

Până în acest moment, singura variantă de care au beneficiat societățile care au demarat operațiuni de fuziune/divizare a fost ca acestea să acceseze informațiile disponibile pe platforma ONRC și să urmeze indicațiile registratorului de la termenele de soluționare aferente etapelor I și II ale operațiunilor în cauză.

Intenția legiuitorului de a accelera procedura de soluționare este clară, mai ales că termenele de soluționare pe care le fixează Registrul Comerțului sunt aceleași care se acordă cererilor comune.

Totuși, chiar dacă recunoaștem beneficiul adus societăților implicate în aceste operațiuni prin simplificarea procedurii de soluționare, considerăm că normele metodologice de punere în aplicare a Legii 265/2022 încă reprezintă o necesitate la acest moment, cu atât mai mult cu cât discutăm despre operațiuni complexe pe care societățile le accesează în principal din motive economice pentru a-și consolida sau restructura poziția pe piața din România.

Lacunele existente la acest moment în legislație pot deveni îngrijorătoare pentru societăți, prin urmare ne dorim ca această modificare legislativă care promite eficiență și rapiditate să nu fie doar o aparență de natură a perturba planurile de reorganizare ale societăților implicate. În consecință, o practică unitară a Registrului Comerțului, precum și o trasare clară a cerințelor registratorilor în astfel de operațiuni, ar oferi confort societăților participante la acest operațiuni și nu numai.

          2. Publicarea proiectul de fuziune/divizare vizat de registratorul de Registrul Comerțului în Buletinul electronic al Registrului Comerțului (denumit în continuare ,,BERC”)

O altă completare adusă de Legea 265/2022 presupune publicarea în BERC a proiectului de fuziune/divizare vizat de registrator, prin grija personalului Registrului Comerțului, în cazul în care societățile implicate în fuziune/divizare optează pentru efectuarea publicității pe propria pagină web.

BERC funcționează ca o platformă electronică centrală prin care se efectuează publicitatea actelor emise de Registrul Comerțului, astfel că pot fi obținute copii electronice ale încheierilor/ rezoluțiilor emise din dosarele depuse pentru o societate prin deținerea unui cont în acest sens. Cu siguranță această platformă este binevenită, fiind un instrument care facilitează accesul la diverse informații privind societățile.

Utilitatea BERC este evidentă atunci când vorbim de accesarea rapidă a unor informații, însă întrebarea care se pune este cât de sigură din punct de vedere funcțional este o astfel de platformă în contextul publicării unui proiect de fuziune/divizare? În această situație, conform prevederilor Legii societăților singura obligație a societăților este de a publica proiectul de fuziune/divizare doar pe propriile pagini web, publicitatea prin BERC fiind în sarcina personalului aparținând Registrului Comerțului. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea problemele întâmpinate în practică cauzate de diverse erori în ceea ce privește accesarea platformei, societățile fiind așadar lipsite de posibilitatea de a se asigura că proiectul de fuziune/divizare a fost publicat în integralitate și că afișarea a fost continuă și neîntreruptă pentru întreaga perioadă legală de publicare de cel puțin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare.

Având în vedere situația actuală, pentru a preîntâmpina situațiile în care, deși societățile au publicat proiectul de fuziune/divizare pe propriile pagini web și în acord cu prevederile legale, să se fi omis publicarea în BERC de către personalul Registrului Comerțului sau aceasta să nu satisfacă rigorile din Legea societăților, recomandat este ca urmărirea publicării în BERC a proiectului de fuziune/divizare să se facă regulat de către societăți, pentru ca acestea să nu ajungă în situația de a aștepta o nouă perioadă de publicare a proiectului de fuziune/divizare ca urmare a diverselor omisiuni/erori tehnice ale platformei.

Deși referințele către BERC din Legea 265/2022 sunt tratate strict cu privire la fuziunea transfrontalieră, pare că Registrul Comerțului a instituit această practică inclusiv în cazul unor astfel de operațiuni lipsite de caracter transfrontalier, motiv pentru care considerăm oportun a aborda acest subiect de interes din perspectiva societăților care se află în cursul acestor operațiuni.

           3. Data efectivă a operațiunilor de fuziune/divizare

Legea 265/2022 modifică de asemenea dispozițiile Legii societăților privind data la care fuziunea/divizarea își va produce efectele. Inclusiv această modificare este tratată strict în capitolul al III-lea ,,Fuziunea transfrontalieră” din Legea societăților.

Potrivit noilor prevederi, data fuziunii transfrontaliere va fi cea a înregistrării la Registrul Comerțului a actului modificator al actului constitutiv și controlul registratorului, cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va produce efecte la o altă dată. Această dată nu poate fi însă (i) ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau al societăților beneficiare, (ii) anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților care își transferă patrimoniul, (iii) ulterioară controlului registratorului de Registrul Comerțului (potrivit noilor completări aduse de Legea 265/2022).

Această reglementare este de natură să creeze confuzii în practică având în vedere că în capitolul al II-lea, intitulat ,,Fuziunea și divizarea societăților”, nu se prevede imposibilitatea ca data efectivă a fuziunii/divizării aleasă de părți să fie ulterioară controlului registratorului.

Analizând prezentele norme care sunt de strică interpretare și aplicare, părțile ar trebui sa aibă libertatea de a alege orice dată pe care o consideră oportună activității societăților participante la fuziune/divizare, ținând cont doar de cele două limitări existente prevăzute în capitolul privind fuziunile și divizările interne, și anume, ca data efectivă să nu fie (i) ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau al societăților beneficiare, și nici (ii) anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților care își transferă patrimoniul.

Ce se întâmplă, însă, în cazul în care părțile acționează în sensul prevederilor aplicabile operațiunilor de fuziune/divizare interne și aleg o dată care este ulterioară controlului registratorului de Registrul Comerțului având justificarea legală ca această limitare se aplică strict fuziunii transfrontaliere?

La momentul actual nu există un temei legal în baza căruia registratorul de Registrul Comerțului ar putea să pronunțe o soluție nefavorabilă părților din acest considerent. Cu toate acestea, nu putem miza în totalitate pe această interpretare în lipsa unei reglementări clare în materie și neștiind în ce măsură este înțeleasă din perspectivă internă competența registratorului.

De asemenea, o atenție sporită trebuie acordată faptului că odată cu modificările aduse Legii 265/2022 nu se mai acordă un al doilea termen de amânare în vederea soluționării dosarului, părțile având la dispoziție doar un termen de 15 zile în care să răspundă solicitărilor de completare a dosarului.

Astfel, și în acest caz, rămâne incertă modalitatea în care societățile ar trebui să acționeze, un motiv în plus pentru care reiterăm ideea că astfel de proceduri complexe necesită o procedură de lucru transparentă, care să asigure părților implicate claritate în privința pașilor care trebuie urmați pentru implementarea operațiunilor dorite.

Necesitatea semnalării acestor modificări, precum și urmărirea practicii Registrul Comerțului devine așadar dezirabilă în contextul actual, mai ales în cazul societăților care, la acest moment, se află în cursul acestor operațiuni.

Având în vedere cele expuse, sperăm ca beneficiul adus societăților prin Legea 265/2022 să fie confirmat de o practică unitară și transparentă a Registrului Comerțului, prin care procedurile de soluționare și implementare să urmeze un curs firesc, fără inconveniente de ordin administrativ sau logistic.