Impactul noii legi a telecom asupra utilizatorilor finali

Începând cu 27 decembrie 2011, Ordonanța de Urgență nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice – publicată în MO, Partea I, nr. 925/27.12.2011 – reprezintă noul act normativ stabilind cadrul aplicabil la nivel național în domeniul comunicațiilor electronice.

Deși obiectivul principal al noii ordonanțe a fost implementarea Directivei nr. 2009/136/CE și a Directivei nr. 2009/140/C ale Parlamentului European și Consiliului, aceasta aduce în același timp sub o singură umbrelă dispozițiile mai multor acte normative anterioare, dintre care cele ce priveau accesul la rețelele publice de comunicații electronice și infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, cadrul general de reglementare a comunicațiilor sau serviciul universal și drepturile utilizatorilor finali cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice.

În vederea unei mai bune protecții a utilizatorilor finali, se pot observa modificări semnificative aduse prevederilor legale referitoare la obligația de transparență a furnizorilor în procesul de informare a publicului sau chiar referitoare la clauzele contractuale. La astfel de prevederi se adaugă, în măsura în care nu sunt contrare, și cele existente încă de dinainte de intrarea în vigoare a noii ordonanțe stabilite printr-o serie de decizii ale ANCOM (e.g., reglementări privind obligațiile de informare a utilizatorilor finali sau stabilind indicatorii de calitate pentru furnizarea serviciului de acces la internet și publicarea parametrilor aferenți). De exemplu, potrivit noului cadru, furnizorii au obligația de a introduce în contracte informații privind categoriile de măsuri ce pot fi luate în cazul unor incidente, amenințări și vulnerabilități privind securitatea sau integritatea rețelei sau a serviciilor, dar și informații privind condițiile care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii și aplicații sau procedurile de măsurare și gestionare a traficului pentru a evita congestionarea segmentelor de rețea sau utilizarea acestora la capacitate maximă.

O altă noutate la nivel de reglementare privește durata inițială a contractului încheiat de un utilizator persoană fizică care nu va putea fi mai mare de 24 luni, furnizorii având în același timp obligația de a oferi și servicii cu o durată contractuală de maxim 12 luni. Notăm, de asemenea, dreptul utilizatorului persoană juridică de a solicita furnizorului încheierea unui contract care să respecte condițiile minime stabilite de noua ordonanță în beneficiul utilizatorului persoană fizică.

O importanță deosebită a fost acordată și utilizatorilor finali cu dizabilități, ale căror drepturi au fost prevăzute și extinse astfel încât aceștia să poată beneficia de aceeași ofertă de servicii și în condiții echivalente cu cele aplicabile majorității utilizatorilor finali. Tot ca un element de noutate, ordonanța a dedicat o secțiune distinctă contractelor încheiate prin mijloace de comunicație la distanță, atribuțiile ANCOM de monitorizare și sancționare fiind acum extinse și asupra acestei categorii de contracte; noile prevederi fac ca dispozițiile Ordonanței 130/2000 privind protecția consumatorilor și executarea contractelor la distanță să nu mai fie aplicabile în materie.

Spre deosebire de vechea reglementare cadru, noua ordonanță introduce prevederi mai detaliate cu privire la obligațiile furnizorilor de a asigura securitatea și integritatea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice, principalul obiectiv fiind asigurarea unui nivel mai înalt de protecție a datelor cu caracter personal și vieții private ale utilizatorilor. Noua ordonanță prevede ca nivelul de securitate al rețelelor trebuie să corespundă riscului identificat și să prevină ori să minimizeze impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor și rețelelor interconectate. De asemenea, măsurile luate trebuie să garanteze integritatea rețelelor și continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestora, furnizorii având chiar obligația de a colabora între ei, acolo unde este necesar, pentru implementarea acestora. Modalitatea de implementare a obligațiilor menționate va putea fi stabilită si de ANCOM, cu respectarea însă a unei proceduri de consultare publică.

Din perspectiva promovării concurenței pe piețele cu amănuntul, se observă în continuare o tendință din ce în ce mai accentuată de dereglementare a acesteia. Totuși, acolo unde se va constata că nu există o concurență efectivă pe o piață cu amănuntul iar obligațiile impuse la nivel de gros nu vor fi suficiente pentru crearea unui cadru concurențial adecvat, ANCOM va putea impune măsurile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali și al promovării unei concurențe pe piață. Aceste competențe ale ANCOM nu vor putea însă aduce atingere prevederilor legale aplicabile în materia dreptului concurenței.

Unele modificări au fost aduse și din perspectiva procedurii de soluționare a litigiilor apărute între utilizatorii finali și furnizori, noul cadru stabilind o sferă de competență mai extinsă a ANCOM. Astfel, autoritatea poate soluționa inclusiv litigii referitoare la executarea clauzelor contractuale sau având ca obiect drepturi conferite de lege. De asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioară, a fost eliminată obligativitatea ANCOM de a acorda un termen de punere în întârziere de cel puțin 30 de zile, termen în care furnizorul avea posibilitatea de a justifica sau remedia încălcarea sesizată. În prezent, autoritatea poate aplica sancțiunea chiar și în situația în care furnizorul remediază încălcarea cu privire la care a fost emisă notificarea.

Se așteaptă ca ANCOM să finalizeze în prima jumătate a acestui an elaborarea unui ghid menit să sprijine furnizorii de servicii de comunicații electronice în implementarea noilor prevederi legale.

Alina Vizitiu este avocat colaborator al casei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP)