Imperiile viitorului

Literatura SF s-a specializat in construirea unor societati si a unor relatii sociale imaginare. ai cel mai adesea modelul social si politic folosit in aceste cazuri de catre autorii de anticipatie a fost cel al imperiului. Termenul de a€oimperiua€? apare mai degraba intr-un sens generic, aproape metaforic, decat in sensul sau politic consacrat.

Imperiul este, de fapt, un mecanism literar care ii ajuta pe autori sa prezinte in operele lor aproape orice sistem social si biologic care poate fi conceput, punandu-l in contact cu lumea umana pe care noi o cunoastem.

Isaac Asimov a fost cel care a inventat conventia literara a a€oimperiuluia€?, cu a sa serie Foundation. Exista, totusi, antecedente: in anul 1900, Robert Coole isi imagineaza Imperiul Britanic cucerind stelele. I

ar ideea unor a€oconfederatii de lumia€? in interiorul sistemului solar era vehiculata in revistele pulp inca din epoca de inceput a literaturii SF. Ea a fost extinsa la a€onivel galactica€? in romanele lui E.E. a€?Doca€? Smith (de exemplu Patrula Galactica, 1950).

Trebuie insa sa-i dam Cezarului ce ii apartine de drept si sa spunem ca cel care a constituit cadrul istoric esential al conceptului de a€oimperiu galactica€? a fost, fara indoiala, Isaac Asimov. ai a facut-o intr-un mod relativ simplu, printr-o analogie directa cu Imperiul Roman, imprumutand perspectiva istorica a lui Edward Gibbon, expusa in Declinul si caderea Imperiului Roman.

In plus, ideea lui Asimov, a unei stiinte a a€opsihoistorieia€?, a deschis perspectiva unui viitor galactic predictibil si a stabilit contextul literar pentru o serie intreaga de scrieri SF moderne. Printre acestea se numara cele ale lui James Blish (cu orasele sale care calatoresc in spatiu), sau cele ale lui Poul Anderson (este vorba de seria Dominic Flandry, comerciantul stelar).

Printre scriitorii deceniilor cinci si sase care au folosit tema imperiului galactic se numara: C.L. Moore (Noaptea Judecatii a€“ 1952), A.E. van Vogt (Statia de recrutare – 1950; Imperiul atomului a€“ 1956; Vrajitorul din Linn a€“ 1962), Jack Vance (Limbajele din Pao a€“ 1958) si John Brunner (Umbra nesfarsita – 1964).

Foarte putini scriitori de anticipatie s-au interesat insa de detaliile structurii socio-politice a comunitatii galactice imaginate de ei. Cei mai multi au abandonat comunitatea galactica intr-o stare de dezorganizare sau, cel mult, de armonie nebuloasa.

Rareori apar si romane care prezinta un sistem imperial puternic, autocratic. Un astfel de exemplu este romanul Aschia din ochiul lui Dumnezeu (1974) al lui Larry Niven.

De fapt, insasi denumirea de a€oimperiua€? a fost deseori abandonata in favoarea unor termeni precum cel de a€oliga galacticaa€?, sintagma care descria, cel mai adesea, un sistem politic federal. Interesant este ca scriitorii de anticipatie prefera sa nu imagineze noi tipuri, radical originale, de organizare sociala sau economica.

Economia imperiilor galactice din imaginatia lor se bazeaza mai totdeauna pe un sistem comercial simplu, guvernat de un laissez-faire total. Un argument in plus ca lumile imaginarului isi au avantajele lor.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar