În budoar se face arta pentru artă/ de Felix Nicolau

Adevărata ieșire în scenă a Radmilei Popovici are loc acum, cu volumul Intimatum, 2014, girat de Editura Vinea, în fulminantă revenire. Poeta este la al treilea volum și schimbările intervenite pe parcurs sunt evidente. De la muzicalitate externă, întemeiată pe artificii de prozodie, s-a trecut la o melodicitate de profunzime și la vers liber. Titlul Intimatum este sugestiv în acest sens, precum și ilustrația copertei („The Moon” de Sheryl Humphery), care reproduce imaginea unei femei însărcinate, jumătate vie, jumătate schelet. Partea „cărnoasă” este flancată de o țestoasă, în timp ce partea „osoasă” de scheletul unui pește. Între viață și moarte, așadar, așa cum fuseseră și celelalte volume.

În „Cuvânt înainte”, Șerban Foarță este încântat de „curățenia” acestei poezii, străină de versurile mizerabiliste („în care excelează, mai cu seamă, poetesele fără noroc în viață”). Privitor la factura stilistică, nu prea suntem lămuriți dacă această arte povera, cu „stilul neprea metaforic al poetei (…) mai mult denotativ”, este un avantaj ori invers. Bănuiesc că e de bine, iar formularea „primejdia unei incolore discursivități” se referă la pasajele cu discount atât la conținut, cât și la emoție.

Poezie fără suplimente stilistice

Fără să tolereze „murdării”, poezia aceasta mizează mai ales pe atmosferă și peisaje exemplare, caligrafiate atât cât să nu epuizeze sugestivitatea: „ninsoarea se așternea/ tu scriai cristale/ de sare îți cădeau pe/ genunchi movilițe/ se revărsa râul/ în care sarea/ limpezea ceaiul peștilor” (scriai cristale). Cristale, oglinzi și transparențe ce reflectă în special nuanțe de roșu. Puritatea înghețată este o voluptate pe care o visează suferința crâncenă: „mi-am înmuiat picioarele/ în apa verde și peștii argintii/ veneau ca piraniile la sânge/ dar în loc să-mi sfârtece tălpile/ mi le-au vindecat”. Aici e sursa regenerării Radmilei Popovici, în transfigurarea creștină a suferinței. E sens în toate, chiar dacă întors. Metafora, la rândul ei, poate fi domolită, însă viziunea devine metaforic-feerică. Strategia este eficientă în ordinea modernității scriiturii: minimalism stilistic, dar efervescență magică a viziunii. Sunt momentele cele mai bune ale cărții: „am mers mai departe/ prin pustiu/ am ajuns la o oază/ cu păsări indigo” (cu tălpile crăpate de zi crăpate de noapte).

Există un algoritm al montajului poetic: se începe cotidian – cotidianul este fisurat de mișcări simbolice –, iar viziunea magică se încheagă într-o „strofă” de final cu concluzii sugerate, nu impuse. Selecția mea a vizat magicul ori simbolicul, întrucât aici locuiește maxima poeticitate: „timp de care profit/ ca să-mi hrănesc îngerii/ cu pâine și/ apă/ din fântâna adâncă/ de optsprezece metri/ săpată de noi/ cot lângă cot/ călcâi lângă călcâi/ inimă lângă/ inimă”. Dacă Șerban Foarță evidenția concentrarea niponă a versurilor, eu aș sublinia ingredientele gândiriste: îngeri, fântâni vechi, ogoare și alte semne ale „dispozitivului de înrădăcinare”, cum ar spune Guy Scarpetta. O reușită este intensificarea negației sau a liniștii până la explozia expresionistă: „e liniștea din care/nu mai poate izbucni/nimic// e liniștea care se înghite/ pe ea însăși/ așa cum ochii mei/ se înghit/ unul pe altul/ numai să/ te vadă” (din prăpastia liniștii a izbucnit ploaia).

Dârzenie și decență

Radmila Popovici scrie despre înfrângeri, dar cu speranță. De la magie, scenariile ei alunecă ușor în dezastru și anomalie; se subînțeleg însă dârzenia și simțul ridicolului. Niciodată poeta nu-și va dezvălui slăbiciunile, necum să se laude cu ele, așa cum e obiceiul în poezia post-textualistă. Spre pildă: „cina e/ gata/ /nu ca de obicei apari/ nu ca de obicei aduci/ peștii/ nu ca de obicei/ deschizi ușa/ nu ca de obicei/ mă privești// nu ca de obicei îți/ arunci hainele/ în baie/ nu ca de obicei/ te speli pe mâini/ pe gât pe/ subsuori// nu ca de obicei te/ așezi la masă/ ci te duci dincolo/ te trântești cu fața în pernă” (vom avea gemeni vom avea gemeni).

Simbolismul folcloric și esoteric, precum și unele imagini fantastice m-au dus cu gândul la poezia Ruxandrei Cesereanu. Căci ambele poete sunt fidele unei partituri pe care o variază, însă nu o schimbă: „știu că trebuie să adun/ grăbită și tăcută/ ca o vrăjitoare larvele/ strălucind sub scoarța/ copacilor/ în bolul de cristal pe care/ l-am numit/ ochiul luminos/ al morții” (mă îmbrac în albastru).

Un salt peste prăpastie este și inserția elementului religios. Se știe cât de dificil este așa ceva, în condițiile în care atâția poetaștri și cântăcioși comit banalități, truisme și siropuri la foc continuu. Radmila se autodepășește curajos exact în momentele cheie: „iisuse îți simt/ palma pe umărul stâng// așa-i că nu m-ai părăsit/ niciodată nici atunci/ când cântam nirvana/ „rape me again…” (despre aceasta nu se scrie).

Riscând inovația în vitrine vintage

E complicat să poetizezi despre dragoste și speranță fără a deforma arta, la ora actuală. Intimatum încearcă acest lucru la fiecare pas. Structura sufletească a autoarei însăși este delicată și sensibilă. De aceea ea nu este falsă când montează suavități: „așază-te în fața mea/ vom face/ dragoste fără/ să ne atingem” (prin ploaie cu puiul lup). Copilăriile, însă, sunt inteligent împinse către o senzualitate rafinată: „genunchi cu genunchi/ se joacă/ la nesfârșit de-a/ baba oarba” (din când în când o spânzurătoare).

Dar echilibristica pe muchii ar ceda rapid dacă Radmila nu ar fi și o luptătoare, precum și o ființă cu umor. Oricât de botticelliană ar părea arta ei, ea nu șovăie în fața răului, a urâtului, în fond mult mai prezente în viața noastră decât delicatețea și delicatețurile: „cum e bunică/ a meritat să crezi/ în cercei în// mărgelele/ tale// spuneai că femeia/ dacă nu le poartă aici/ va purta/ pe lumea/ cealaltă gândaci/ otrăvitori în/ urechi/ vipere în jurul gâtului” (linia dreaptă a inimii).

Progresul poetic al poetei este spectaculos și la fel se anunță viitorul ei artistic. Cauzele sunt, probabil, marea capacitate de a învăța, orgoliul minimizat și voința de reușită. Un complex de calități greu de găsit la poete frumoase și elegante.