In definitiv, e dreptul lor sa aiba datorii

Fostul sef al diviziei de explorare si productie petroliera al firmei americane ConocoPhillips, Robert McKee III, a fost numit, luna trecuta, ca principal consilier la ministerul irakian al petrolului.
Nu e un post pentru care sa se fi inghesuit multi, atata vreme cat conceperea noii politici energetice a Irakului si reconstructia instalatiilor petroliere ruinate a ajuns sa para o misiune aproape imposibila. In acelasi timp insa, influenta pe care un asemenea consilier o are in chestiunea atat de controversata a contractelor pentru firmele petroliere in Irak l-a expus imediat pe McKee criticilor din partea celor ce sustin ca razboiul din Irak a fost pornit pentru a servi interesele marilor companii petroliere americane, poreclite colectiv “Big Oil”. Congresmanii democrati au considerat drept o dovada in plus a unitatii de interese intre aceste companii faptul ca McKee, iesit la pensie in primavara de la ConocoPhillips, e acum director la o societate mixta de productie a elementelor pentru conducte petroliere, creata de Halliburton impreuna cu Shell. Cine se asteapta insa ca reputatia ConocoPhillips sa fie la fel de incarcata politic ca aceea a Halliburton se inseala. Ba, mai mult, de-a lungul deceniului trecut si in ziua de azi inca, atat Conoco, cat si Phillips au avut destul de mult de suferit din cauza faptului ca interesele politice ale autoritatilor au fost mai importante decat afacerile lor.
Probabil ca publicul retine doar ca organizatia ecologista Greenpeace a promis, acum doi ani, ca va lupta prin toate mijloacele cu acele companii din “Big Oil” (ExxonMobil, Chevron, Texaco, Conoco si Phillips Petroleum) care au sustinut respingerea de catre presedintele Bush a Protocolului de la Kyoto de reducere a emisiilor de gaze poluante in tarile industrializate. Totusi, greu se poate vorbi despre Conoco sau despre Phillips ca de niste distrugatori ai mediului, asa cum sunt calificate in bloc marile firme petroliere. Presedintele ConocoPhillips, Archie Dunham, sustinea ca in anii ’80 si ’90 firma Conoco a fost cea mai sigura companie energetica din lume; daca n-a fost asa, oricum a avut inteligenta sa para macar ca se comporta cu responsabilitate fata de mediu. Dupa naufragiul petrolierului Exxon Valdez, din 1989, Conoco a introdus prima petrolierele prevazute cu dubla structura de protectie, inainte ca legea s-o ceara oficial; in fiecare din ultimii doi ani a publicat din proprie initiativa rapoarte de sute de pagini cuprinzand toate accidentele ecologice si incalcarile legislatiei de mediu in care compania a fost implicata.Mai importante insa decat conflictele cu ecologistii au fost alte cazuri, cand afacerile petrolistilor s-au impiedicat de decizii politice. In 1995, Conoco a incheiat un acord de circa jumatate de miliard de dolari pentru exploatarea rezervelor offshore de petrol si gaze ale Iranului. Coincidenta nefasta a facut ca la scurt timp dupa incheierea acordului, presedintele Bill Clinton sa promoveze o reglementare care consolida regimul sanctiunilor impotriva firmelor americane care fac afaceri in Iran (desi acestora le fusese interzis din anii ’80 sa importe bunuri din Iran, cele care au avut nevoie sa importe petrol, de pilda, au facut aceasta nestingherite prin filialele lor din strainatate). Prin urmare, Conoco a fost nevoita sa abandoneze contractul, care a fost preluat de concurenta, respectiv de firma franceza Total.Ani de zile de atunci, sefii Conoco au acuzat, fara succes, ineficienta sistemului de sanctiuni unilaterale impuse de SUA diverselor state considerate sustinatoare ale terorismului, considerand ca acest sistem nu face decat sa prejudicieze companiile americane si sa ofere pe tava contractele cele mai bune concurentilor europeni sau asiatici. Pe cand era director executiv al Conoco, acelasi Archie Dunham a redactat prin 2001 un soi de eseu pentru o conferinta, unde isi prezinta, cu un soi de bun-simt de cowboy, argumentele in favoarea ridicarii sanctiunilor. Una e sa participi impreuna cu alte state la un regim de sanctiuni comerciale impus de comunitatea internationala si alta e sa iei masuri de unul singur, ca SUA, caz in care nu numai ca sanctiunile sunt ineficiente, dar se intorc tocmai impotriva economiei americane, care pierde afaceri rentabile in Iran, scria Dunham. “Politicienilor nostri le dau acelasi sfat pe care oamenii de afaceri il primesc atunci cand au probleme financiare: cand ai ajuns intr-o groapa, primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa te opresti din sapat”.Razboiul din Irak n-a facut insa decat sa adanceasca groapa. In mai anul acesta, administratia Bush a prelungit cu inca un an sanctiunile impotriva Iranului, considerat din nou sponsor al terorismului. Cat priveste ConocoPhillips, n-a scapat de necazuri: fondurile de pensii ale Politiei si Departamentului Pompierilor din New York, actionari ai companiei, au solicitat oficial adunarii actionarilor sa “revizuiasca” operatiunile desfasurate de aceasta, prin filiale din strainatate, in Iran si Siria. Aceeasi solicitare a fost facuta si in cazul companiilor Halliburton si General Electric. In ceea ce o priveste, ConocoPhillips a replicat, deocamdata, ca intr-adevar are o uzina de procesare a gazelor naturale in Siria, dar ca “majoritatea operatiunilor companiei se desfasoara in zone stabile, ca America de Nord si Marea Nordului”.Alt subiect foarte politizat a fost proiectul construirii unui gazoduct care ar permite aprovizionarea pietei nord-americane cu gaze din Alaska, proiect in valoare de 20 de miliarde de dolari, pentru care s-au asociat ConocoPhillips, British Petroleum si ExxonMobil. Ca sa se angajeze intr-un asemenea proiect costisitor, cele trei companii au cerut ca autoritatile federale sa le garanteze o serie de facilitati fiscale, intre care un sistem de subventii care sa se aplice in cazul cand pretul gazului natural scade sub un plafon considerat riscant pentru rentabilitatea conductei. In schimb, dupa finalizare, adica prin 2013, gazoductul ar urma sa furnizeze echivalentul a circa 8% din productia actuala de gaze a SUA, dat fiind ca expertii califica zona North Slope din Alaska drept cea mai bogata in rezerve de gaz din toata America.Criticii proiectului au apreciat ca subventiile cerute distorsioneaza grav piata gazelor. In plus, cum pachetul de stimulente fiscale e discutat de Congres impreuna cu propunerea de a deschide pentru explorari petroliere rezervatia naturala a Alaskai, Arctic National Wildlife Refuge, lucrurile s-au complicat cu interventia organizatiilor ecologiste (inainte de fuziunea cu Conoco, Phillips a fost inclusa pe lista companiilor “murdare” care pericliteaza fauna salbatica a zonei cu intentiile lor de a for a acolo). Este de asteptat insa ca legislativul sa aprobe facilitatile pentru constructia gazoductului, dat fiind ca avantajele economice pe termen lung par sa fie mai pretuite decat costul actual pentru contribuabili. Acest punct de vedere e ilustrat de editia electronica a unui ziar din Anchorage, care scrie ca amanarea facilitatilor face ca pe piata americana sa ajunga mai repede petrolul si gazele rusesti decat cele din Alaska, ceea ce umple buzunarele firmelor rusesti, in dauna dezvoltarii economice a statului Alaska.

Mai au de vandut de inca 4 miliarde
In ceea ce o priveste, ConocoPhillips a luat si ea calea Rusiei, judecand dupa proiectul in valoare de 12 miliarde de dolari, anuntat recent, de a exploata impreuna cu Gazprom un zacamant de gaze din Marea Barents si de a construi o uzina de lichefiere a gazului, in vederea livrarii lui catre SUA. Cei de la ConocoPhillips se arata insa in ultima vreme destul de rezervati in privinta unei expuneri prea mari in Rusia, preferand expectativa. Daca Gazprom estimeaza ca termenul pentru incheierea contractului e de ordinul a cateva luni, americanii zic ca au discutat doar la nivel conceptual si intr-o perspectiva cam de zece ani de-acum inainte.Ca intr-un fel de replica fata de reticenta americanilor, presa ruseasca vorbeste acum despre ConocoPhillips pe un ton critic, aducand in discutie, de pilda, faptul ca directorul executiv James Mulva a primit anul trecut o compensatie de 27,5 milioane de dolari, in timp ce seful ExxonMobil, Lee Raymond, a primit doar 25,8 milioane, desi conduce cea mai mare companie de petrol si gaze din lume. In plus, datoria pe termen lung a ConocoPhillips e de aproape 19 miliarde de dolari, in timp ce ExxonMobil, o firma dubla ca marime, are doar jumatate din datoria ConocoPhillips. Drept e ca, la un rating Standard&Poor’s limitat la A (fata de AAA pentru ExxonMobil), explicabil prin raportul mare intre datorie si capitalizare (39%), ConocoPhillips incearca sa-si reduca datoria pe orice cale, in primul rand prin vanzarea de active. Saptamana trecuta si-a vandut unei firme canadiene lantul de magazine Circle K, dezvoltat in jurul benzinariilor sale, pentru 830 de milioane de dolari, iar pana in 2004 vrea sa mai vanda active de aproape 4 miliarde de dolari.Conoco Inc. si Phillips Petroleum Co. au fuzionat in vara anului trecut, intr-o tranzactie de 15,4 miliarde de dolari. Infiintata in 1875 in Utah, sub numele de Continental Oil and Transportation Company, Conoco avea la sfarsitul lui 2001 active de 27,7 miliarde de dolari si 20.000 de angajati, fiind a sasea companie integrata de petrol si gaze din SUA. Phillips a fost fondata in Bartlesville, Oklahoma, in 1917, de fratii Frank si L.E.Phillips. La finele lui 2001, Phillips avea active de 35,4 miliarde de dolari si 38.500 de angajati, fiind a patra companie integrata de petrol si gaze din SUA. Desi fuziunea a fost primita bine de pietele financiare, unii comentatori au calificat-o drept o masura dictata nu de ideea expansiunii, ci de dorinta celor doua companii de a supravietui pe o piata tot mai dificila, unde numai gigantii mai reusesc sa prospere. Intr-adevar, ConocoPhillips a incheiat 2002 cu pierderi, iar aproape toate comunicatele ei de presa din prima parte a anului vorbesc nu despre achizitii, ci despre restructurari. Exceptia este participarea la privatizarea Petrom, singura tara din zona Europei Centrale si de Est unde ConocoPhillips nu e prezenta nici cu benzinarii, nici cu rafinarii. Analistii apreciaza ca de acum inainte, pentru a-si consolida echilibrul financiar, compania nu trebuie sa mai creasca atat prin achizitii finantate pe datorie, ci mai curand prin societati mixte, de genul celei create in iulie in Qatar pentru productia si livrarea de gaz natural lichefiat catre SUA. In plus, analistii apreciaza ca e corecta strategia anuntata deja de firma, care prevede modificarea in portofoliul de active a raportului dintre petrol si gaze, de la 65/35 la 50/50, precum si renuntarea la unele din cele operatiunile mai putin rentabile – o parte din rafinarii si participatiile minoritare la o serie de benzinarii din SUA si din strainatate – pentru a-si putea finanta activitatile de extractie si explorare, care ii furnizeaza cea mai mare parte a veniturilor. Pana acum, judecand dupa rezultatele pe primele sase luni, ceea ce a reusit ConocoPhillips nu e rau; cine vrea sa afle mai multe n-are decat sa consulte site-ul companiei peste cateva zile, la 29 octombrie, cand vor fi publicate rezultatele financiare pe trimestrul al treilea.

ConocoPhillips
Anul infiintarii: 2002, prin fuziunea intre Phillips si ConocoSediu: Houston, TexasObiect de activitate: a sasea companie integrata de petrol si gaze din lume si a treia din SUA, dupa ExxonMobil si ChevronTexacoValoarea activelor: 81 miliarde de dolariNumar de angajati: 55.800Productie (2002): 1,62 milioane barili/zi de echivalent petrolVenituri (2002): 57,2 miliarde de dolariPierdere neta (2002): 277 milioane de dolariPresedinte: Archie Dunham (fostul CEO al Conoco)CEO: James Mulva (fostul CEO al Phillips)Activitati: explorare si extractie de petrol si gaze (rezerve certe: 7,8 miliarde de barili de echivalent petrol), servicii petroliere (subsidiara Duke Energy Field Services); rafinare; petrochimie; transport si depozitare; marketing si distributie de produse petroliere-SUAExplorare si productie de petrol si gaze: Alaska, Golful MexicRafinare: 11 rafinarii (Louisiana, Texas, California, New Jersey, Oklahoma, Montana, Washington, Illinois, Pennsylvania)Marketing: 400 de benzinarii proprii si participatii in alte 12.600, in centrul si vestul SUA, care distribuie produse sub marcile Conoco, Phillips66 si 76Transport: participatii in conducte de petrol si gaze; 95 terminale; subsidiara de transport maritim (Polar Tankers) -CanadaProductie de petrol si gaze: Alberta, Columbia Britanica, SaskatchewanExplorare: Newfoundland, Alberta, Mackenzie Delta-America LatinaExplorare si productie: Brazilia, Venezuela-AustraliaExplorare si productie-AsiaExplorare si productie: Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Indonezia, Malaezia, Thailanda, VietnamRafinare: o rafinarie in Malaezia (120.000 barili/zi)Marketing: 28 de benzinarii in Malaezia (produse sub marca ProJet) si 139 in Thailanda (produse su marca JET/Jiffy)Transport: participatie intr-un gazoduct – Vietnam -AfricaExplorare si extractie: Angola, Camerun, Nigeria, Africa de Sud-Orientul MijlociuExplorare, extractie si servicii: Arabia Saudita, Dubai, Siria-EuropaExplorare si extractie: Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Finlanda, IrlandaRafinare: o rafinarie in Marea Britanie (234.000 barili/zi), una in Irlanda (72.000 barili/zi), una in Germania (283.000 barili/zi), participatii la doua rafinarii in Republica Ceha (103.000 barili/zi; 63.000 barili/zi)Marketing: benzinarii care distribuie produse sub marca JET (Marea Britanie; Austria a€“ 102; Belgia a€“ 241; Germania a€“ 757; Suedia a€“ 152; Danemarca a€“ 69; Finlanda a€“ 39; Norvegia a€“ 36; Luxemburg a€“ 3; Polonia a€“ 57; Ungaria a€“ 28; Slovacia a€“ 15; Republica Ceha a€“ 51), sub marca Coop (Elvetia) si Tabas/Turkpetrol (Turcia)Transport: un terminal pentru gaze in Germania, unul in Marea Britanie; participatie intr-un gazoduct a€“ Marea Britanie
Inainte si dupa fuziune
Rezultate pe primele sase luni ale anului (mil.dolari)
 2003 2002*)TotalVenituri 52.700 18.900Profit*) 2.300 214
Explorare si productieProfit 2.200 481Servicii petroliereProfit 56 24Rafinare si marketingProfit 672 (19)PetrochimieProfit (11) (4)
*) Fuziunea Conoco-Phillips a intrat in vigoare de la 30 august 2002, astfel incat rezultatele pentru anul trecut se refera doar la Phillips, care din punct de vedere tehnic este cumparatorul Conoco, recalculate spre a exclude operatiunile care intre timp au incetat sa apartina companiei.  Implicit, cifrele privind profitul se refera la operatiunile care au fost mentinute in cadrul noii companii dupa fuziune.
crenguta.nicolae@zf.ro