In jurul unui divort

In 1939, George Cukor lansa pe piata The Women, adaugand unui text foarte indraznet in epoca (piesa omonima, scrisa de legendara Clare Boothe Luce – jurnalist, dramaturg, ambasador, editor la Vanity Fair si Life si reporter de front pentru Time Magazine in cel de-al Doilea Razboi Mondial -, care nu prea se incurca in menajamente si jumatati de masura) o distributie dinamita: Joan Crawford, Rosalind Russell, Paulette Goddard, Joan Fontaine, Norma Shearer, Lucile Watson si Hedda Hopper insasi. Cu o satira muscatoare si o lipsa de tabuuri surprinzatoare pentru momentul respectiv, filmul lui Cukor sonda nenumarate probleme delicate ale universului feminin, punand degetul pe cea mai adanca dintre rani, adulterul, si rasucindu-l cu dezinvoltura si umor. Mary Haines, eroina filmului, o doamna din inalta societate, era inselata de sot, iar grupul ei de prietene se zbuciuma sa o determine sa ia atitudine. Daca, in ciuda emanciparii de atunci a textului, filmul orbita tot in jurul figurii masculine, varianta semnata de Diane English in 2008 incearca sa se detaseze de suprematia barbateasca si (pastrand, la fel ca filmul lui Cukor, o distributie exclusiv feminina) sa se concentreze asupra presiunilor de toate felurile la care este supusa femeia de azi. Nu intriga – destul de liniara, evoluand spre un deznodamant previzibil – este ceea ce confera farmec acestui film. Seductia lui este construita din ironiile si sarcasmele care apar la tot pasul si care inventariaza acid panicile si grijile femeilor de azi: cariera, criza de timp, ridurile, colectiile de moda, operatiile estetice, dimensiunile neverosimile si dictatoriale ale manechinelor din paginile revistelor, rutina casnica, relatiile dintre parinti si copiii ajunsi la adolescenta, bisexualitatea etc. Presiunea unei imagini perfecte, care adesea nu tine cont de turmentarile sufletesti din spatele ei, timpul realmente redus in comparatie cu turbionul social in care sunt prinse femeile, ingrijorarile lor felurite sunt puse pe tapet intr-un mod elegant si muscator, cu ajutorul unei distributii excelente si perfect echilibrate si al replicilor care salta vioi de la o eroina la alta. Dialogurile pline de spirit sunt condimentate din belsug cu ironii si autoironii. “Azi nimeni nu mai are 60 de ani, eu ramasesem singura, asa ca nu-mi ramanea decat sa ma operez”, spune Candice Bergen, in rolul unei distinse doamne infasurate in bandaje la clinica de chirurgie plastica, suspinand pentru ca nu mai are voie sa rada din cauza copcilor. “Am transformat nenumarati baieti frumosi de la piscina sau portari la studiouri in vedete, iar acum m-au uitat… Michael Douglas a fost si el printre ei, nemernicul”, rememoreaza Bette Midler, in rolul unei producatoare hollywoodiene influente, blazata si singura. La 82 de ani, exceptionala Cloris Leachman, preferata de altadata a lui Mel Brooks, confisca scenele in care apare, in rolul unei menajere devotate care asista cu discretie si ironie la balciul conjugal din casa angajatorilor ei. Cat despre Meg Ryan, Annette Bening si Jada Pinkett, ele fac un slalom elegant printre replicile ilustrelor lor predecesoare, insufletindu-si cu convingere eroinele nevoite sa se descurce cu dificilele provocari pe care inceputul de mileniu le pune pe umerii femeilor, solicitandu-le o rezistenta deseori supraomeneasca, ce trebuie mascata intotdeauna cu gratie si dezinvoltura. Pentru ca filmul vorbeste, in cel mai profund strat al sau, despre firesc vs. artificialitate si despre relaxarea ultima pe care o aduce autenticitatea intr-o lume de surogate vandabile…
 

Intrigi parfumate/ The Women. Productie SUA, 2008 Regia: Diane English. Cu: Meg Ryan, Annette Bening, Bette Midler, Candice Bergen, Carrie Fisher, Cloris Leachman, Eva Mendes, Debra Messing, Jada Pinkett Smith. Premiera: 12 septembrie. Distribuit de: MediaPro Distribution.