Inca nu ne-au spus cum e cu gradul de impozitare

Sunt tineri, siguri pe ei si formeaza deja un soi de grup: “noii economisti ai Romaniei”. Sau cel putin asa le spun economistii “vechi” care ii cunosc de pe cand erau studenti.
La jumatatea lunii iunie, 21 dintre ei au lansat un volum intitulat “Noii economisti despre tranzitia in Romania”, realizat sub coordonarea guvernatorului BNR, Mugur Isarescu si a fostului ministru al Finantelor, Daniel Daianu. Studiile incluse in volum sunt lucrari de masterat sau capitole din lucrarile de doctorat ale autorilor si abordeaza probleme de politica macroeconomica, de crestere economica, aspecte privind sistemul financiar-bancar si piata muncii, comertul exterior, investitiile straine in economia romaneasca, relatiile cu Uniunea Europeana. “Este o initiativa a BNR si a Academiei Romane, care reuneste economisti cu pregatiri de specialitate relativ diferite. Noi le-am spus <noii economisti>, dar asta nu inseamna ca noi suntem foarte vechi, ci doar ca ei sunt mai tineri decat noi. Speram ca urmatorul volum sa apara in toamna”, a declarat la lansare guvernatorul BNR, Mugur Isarescu.
E adevarat, autorii incarnau perfect imaginea standard a economistului strain de maruntele griji pamantesti: la o caldura de peste 30 de grade Celsius, cum era in ziua lansarii, erau imbracati la costum, cu cravata si aratau impecabil. Numai ca toti erau volubili, deschisi, dornici sa discute, sa impartaseasca si altora din experienta lor. Dupa ce si-au incheiat studiile, mai putin de jumatate din ei au ramas in Romania, unde ocupa pozitii cheie in institutii importante (Ministerul Finantelor, Banca Mondiala, BNR), fie sunt lectori si conferentiari universitari, fie lucreaza in alte institutii financiare. Dintre cei care au ales sa lucreze afara, majoritatea sunt in institutii de cercetare, iar altii predau in universitati.
Fie ca lucreaza aici sau peste granita, cu totii sunt de acord insa ca invatamantul romanesc si, in special cel economic, are multe lipsuri. Si-ar schimba locul de munca pentru un post nu neaparat bine platit, ci care sa insemne o provocare pentru ei, care sa le dea posibilitatea sa aduca lucruri noi in domeniu.

Cu timpul, idealismul se duce
La 28 de ani, Liviu Voinea este conferentiar la Universitatea Romano-Americana si cercetator pe perioada determinata la Institutul Joint Research Center din Sevilla al Comisiei Europene. In 1997 a absolvit Facultatea de Relatii Internationale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti. In 1998, a urmat un MBA in cadrul Universitatii din Stockholm, in 1999 un master in Politici ale Bunastarii la Universitatea Bucuresti, iar un an mai tarziu si-a dat doctoratul in economie la ASE. A semnat studii in diverse reviste straine si lucrari de cercetare pentru institute de renume din tara si strainatate.
In opinia lui Voinea, diferenta dintre invatamantul romanesc si cel suedez, unde a urmat masteratul, este destul de mare. “In Suedia se pune mult accentul pe analiza cantitativa. Acolo daca nu faci asta, nu esti economist. Cand am ajuns acolo eram nepregatit, pentru ca in ASE partea practica nu este bine dezvoltata”.Liviu Voinea a ramas in Romania “din mai multe motive”. “Mai aveam niste prieteni care au studiat afara, in Franta, in Italia si credeam cu totii ca putem face si in tara ceva. Acum nu mai suntem atat de idealisti”, spune el zambind.
Spre deosebire de Suedia, unde ca cercetator se castiga destul de bine dintr-un singur proiect (salariul mediu la Institutul Joint Research Center din Sevilla al Comisiei Europene este de peste 100 de euro pe zi), in Romania, pentru a trai decent, un cercetator trebuie sa se implice, in acelasi timp, in mai multe proiecte. “Si aici in tara se pot face bani, dar nu numai dintr-un job; trebuie sa te implici in 4-5 proiecte de cercetare. Nu poti trai decent dintr-un singur proiect de cercetare sau numai dintr-un salariu de conferentiar universitar”, spune Voinea.El considera ca un cercetaror ar trebui incurajat, si financiar, si profesional, sa lucreze la un singur proiect o data, sa se specializeze pe ceva anume, asa cum este afara. “Daca lucrezi la mai multe o data, te despecializezi, stii cate putin din fiecare, dar nimic foarte bine”.

“Nu suntem dezertori”
Marian Micu are 27 de ani si este cercetator in modelare statistica in cadrul Departamentului de Cercetare si Analiza a Politicilor Economice al Bancii Reglementelor Internationale. Este absolvent al Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori din cadrul ASE Bucuresti, are titlul de master in stiinte economice de la Universitatea Paris I Sorbonne si este doctorand in stiinte economice la aceeasi facultate. A fost profesor asistent la Universitatea din Lausanne si la Universitatea Paris Creteil, codirector si lector pentru segmentul de training al Bancii Reglementelor Internationale la Joint Vienna Institute. A semnat articole in reviste economice straine.
Marian Micu considera ca invatamantul romanesc are un punct forte recunoscut afara – nivelul matematic foarte ridicat, dar ca are si multe lipsuri, de exemplu ar trebui imbunatatita partea aplicata, prin legarea problemelor matematice de cele reale. Daca i s-ar oferi un post in Romania, ar veni, dar numai pentru o perioada temporara, pentru ca, in opinia sa, faptul ca foarte multi tineri lucreaza afara nu inseamna ca au abandonat tara, ci dimpotriva, ca ii pot face un mai mare serviciu de acolo.
“As veni in Romania sa lansez departamentul de cercetare al BNR, asa cum mi s-a propus, dar nu as ramane aici. Romania este actionara a Bancii Reglementelor Internationale inca de la infiintarea ei, in 1930, dar nu a avut acolo nici un reprezentant pana la mine. Nu suntem dezertori, suntem dovada ca romanii putem lucra in institutii care fac parte din topul mondial al cercetarii si avem acolo un fel de misiune diplomatica”, afirma Micu.
Peste zece ani se vede in tara, deoarece crede ca experienta acumulata in institutiile de cercetare de afara trebuie utilizata in Romania, un domeniu cu potential foarte mare. “Pentru tinerii care lucreaza afara, factorul cultural si identitatea romaneasca sunt si avantaj, si dezavantaj. Avantaj pentru ca nu putem fi omogenizati si acest lucru te autodetermina ca persoana, dar, in acelasi timp, din cauza acestor lucruri, ceilalti te percep ca strain, ceea ce nu e bine”.

O banateanca in Scotia
Liliana Hiris este licentiata in economie a Universitatii din Timisoara. Si-a sustinut lucrarea de doctorat pe tema migratiei est-vest-europene la Universitatea de Vest a Angliei, in Bristol. A obtinut un master de la London School of Economics si a studiat ca bursier al Fundatiei Soros la University of Oxford. A lucrat ca stagiar in Comisia Europeana, la Bruxelles, iar la ora actuala este lector in economie la Robert Gordon University, Aberdeen, Scotia.
In opinia sa, spre deosebire de Romania, in Marea Britanie accentul in invatamantul superior se pune pe dezvoltarea capacitatii individului de a-si largi aria de cunoastere, de a analiza si de a genera idei noi. “O simpla memorare a materialului academic predat este minimul absolut pentru a trece un examen (cu o nota de 5). Dar orice redare a unui text mot-a-mot este considerata plagiat si studentul poate risca exmatricularea in cazul in care reda un text cu cuvintele altuia, acolo unde nu citeaza exact sursa materialului prezentat. De copiat in examene nici nu se pune problema”, explica Hiris.
In ceea ce priveste invatamantul economic romanesc, acesta este aproape inexistent, apreciaza Hiris. “Cu mici exceptii, toate asa-zisele facultati de stiinte economice sunt de fapt facultati de business sau management. De altfel, invatamantul e supraincarcat, de multe ori cu materii irelevante, in care cerintele sunt nerealiste din punctul de vedere al unei academii care doreste sa creeze intelectuali si indivizi capabili”.
Ca lector universitar in Scotia, Liliana Hiris spune ca are satisfactia ca face ceea ce ii place, fara a avea grija permanenta a zilei de maine, ca profesorii din Romania. “A lucra in Marea Britanie inseamna pentru mine si posibilitatea reala de a creste ca individ, intr-un mediu care iti permite acest lucru si, chiar mai mult, in care e o necesitate sa doresti mereu sa dezvolti ceva pentru a fi recunoscut profesional”.
Cu toate acestea, cand este acolo cel mai mult ii lipsesc familia si familiaritatea culturii in care a crescut. Liliana Hiris spune ca s-ar intoarce in Romania pentru  un post care sa ii permita sa aiba “o influenta directa si reala asupra viitorului si prezentului acestei tari”. “Ar fi vorba de o pozitie in domeniul public, ca de exemplu, consilier la un nivel inalt in institutiile statului”.
Intr-un scenariu ideal, peste zece ani, se vede lucrand intr-o institutie internationala, in domeniul politicilor economice. “Probabil, voi fi progresat in continuare in domeniul academic si sper ca voi contempla o Romanie in care oamenii sa fie mai increzatori in ziua de maine”.

Influenta, mai importanta ca banii
Dorin Mantescu ocupa o pozitie ravnita de multi tineri economisti din Romania – este consilier al ministrului Finantelor Publice si lucreaza si in echipa de consultanti coordonata  de Giovanni Ravasio, consilier al primului ministru. In 2000, a absolvit Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori din cadrul ASE Bucuresti, dupa ce a beneficiat de un stagiu la sediul global al Bancii HSBC din Londra.
Dorin Mantescu afirma ca facultatea l-a ajutat doar din punct de vedere teoretic, recunoscand ca la Londra a avut la inceput probleme, echipa cu care a lucrat fiind extrem de analitica si pragmatica, total diferit de ceea ce este in Romania. “Stagiul de pregatire de la Londra a fost o experienta foarte utila mai ales din punctul de vedere al experientei de comunicare si de adaptare pe care am castigat-o, al modului de gandire pragmatic, analitic pe care mi l-am dezvoltat acolo”.
Pozitia pe care o ocupa acum este foarte solicitanta si il multumeste foarte mult pentru ca are expunere la lucruri variate si se simte cu adevarat util. “Pentru mine, nu banii sunt prioritatea. Chiar daca mi s-ar oferi o slujba mai bine platita, deocamdata as refuza-o, pentru ca din pozitia mea am posibilitatea reala de a influenta diversele optiuni de politica economica aflate in discutie la Ministerul Finantelor, care are un rol cheie in cadrul institutional romanesc”, explica Mantescu.

Bine ca exista Internetul
Lucian Cernat este buzoian, are 33 de ani si lucreaza ca economist in cadrul Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare. A terminat ASE, Amsterdam School of International Relations si Oxford University, si apoi a obtinut doctoratul la University of Manchester. Si-a inceput cariera ca diplomat in cadrul Ministerului Roman de Externe si apoi ca Yale-Cep Eastern Scholar la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA) Bucuresti si la Georgia State University. A publicat articole in reviste economice straine si a contribuit la cartea “Romania si Uniunea Europeana: inflatie, balanta de plati si crestere economica”, printre editorii caruia a figurat Daniel Daianu.
In opinia sa, invatamantul economic romanesc trebuie sa dezvolte mai mult studiile de comert si modelare. “Invatamantul romanesc a mai progresat in ultimii ani, dar tot mai are lipsuri. Cel care vrea sa invete insa si sa se specializeze pe ceva anume o poate face si singur. Exista Internetul si poate intra pe pagina Facultatii de la Harvard, de exemplu, unde poate vedea materiile si disciplinele care se invata acolo si apoi isi poate cauta, tot pe Internet, carti si articole necesare. Un student care vrea sa fie competitiv la nivel mondial nu trebuie sa se multumeasca numai cu ceea ce i se preda, trebuie sa studieze si pe cont propriu”.
Lucian Cernat a ales sa lucreze in strainatate din motive financiare si de oportunitati profesionale. Daca ar fi sa isi schimbe locul de munca, nu banii ar fi principalul argument, ci natura locului de munca, care ar trebui sa-i ofere suficiente noutati spre a-l feri de rutina.

Mai multe jocuri de puzzle
Adriana Zait este doctor in economie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza (UAIC) din Iasi, are un masterat in economie la University of Nebraska, Omaha. La ora actuala, este conferentiar doctor la Catedra de Management-Marketing a Facultatii de Economie si Administratea Afacerilor, UAIC Iasi. A semnat carti si studii si a participat la stagii de specializare si misiuni didactice in Franta, Spania, Italia, Irlanda si Germania.
In opinia sa, la nivel de master, invatamantul romanesc difera foarte mult de cel american. In SUA, se face o diferentiere si prin nume, si prin continut intre studiile in economie si studiile de administrare a afacerilor, structurarea formelor de invatamant in domeniul inglobat sub termenul de “stiinte economice” fiind mult mai clara. “De asemenea, studiile postuniversitare aprofundate intr-un domeniu includ mai multe discipline fundamentale, analize cantitative, cu accent pe cercetare, iar studiile postuniversitare specializate in acelasi domeniu pun accent pe partea aplicativa”.
In plus, studentii sunt invatati sa gandeasca mai mult, sa argumenteze, sa isi sustina punctul de vedere si au o viziune de ansamblu asupra unui domeniu, adauga Adriana Zait. Cu toate acestea, si invatamantul american are probleme; nu e cazul universitatilor de top, ci al celor aflate “in pluton”. “Plecand de la exagerari in evaluarile profesorilor de catre studenti, s-a ajuns la inflatie de note mari, la aprecieri pentru efort si nu pentru rezultate, la exagerarea importantei formei in detrimentul continutului si asa mai departe”.
In ceea ce priveste invatamantul economic romanesc, acesta se afla intr-o stare de bulversare, ca atunci cand se incearca rezolvarea unui puzzle urias cu piese care provin din puzzle-uri total diferite, sustine Zait. “Mai exact, puzzle-ul actual este alcatuit din piese ce provin din puzzle-ul invatamantului superior economic romanesc dinainte de 1990, puzzle-ul invatamantului superior economic american, puzzle-ul francez, puzzle-ul german etc. Si asta pentru ca s-au suprapus viziuni si masuri contradictorii, pentru ca fiecare dintre echipele manageriale/ministeriale au privit lucrurile doar dintr-o anumita perspectiva si doar prin ochii unor <reprezentanti>”.
Adriana Zait preda acum in facultatea pe care a absolvit-o, lucru care are avantaje si dezavantaje. Totul ii este cunoscut si astfel adaptarea la s-a facut mai usor, ceea ce este un avantaj; in plus, are un sentiment de continuitate in ceea ce priveste cultura organizationala. “Ca dezavantaj, este mai greu sa-i convingi pe fostii profesori, acum colegi, ca un punct de vedere diferit ori o sugestie nu reprezinta o lipsa de respect”.
Daca i s-ar oferi un post similar in Bucuresti, nu ar accepta, iar daca postul ar fi in strainatate ar accepta, dar numai pentru o perioada scurta de timp, de doua-trei luni pe an. “Am ramas in Romania din doua motive: am crezut sincer ca pot contribui la o evolutie pozitiva a domeniului meu de activitate, relativ rapida, care sa imi permita si evolutia personala profesionala dorita si eram puternic legata sufleteste de locurile si oamenii din Romania, de familie si de sot. Din punct de vedere afectiv si personal sunt multumita de decizia luata, insa din punctul de vedere profesional si al societatii in care traiesc, nu sunt multumita deloc”.
Ea crede ca un tanar “se poate realiza” in Romania, dar mai greu, mai lent, cu mai multe sacrificii si compromisuri si neaparat cu ceva “noroc”, un concept care pare sa domine cultura romaneasca. diana.sava@zf.ro