Începuturile comunismului românesc/ de Stelian Țurlea

Până în decembrie 1989 exista un embargou asupra documentelor privind începuturile mișcării comuniste din România, mai ales asupra acelora care ar fi putut umbri imaginea patriotică și revoluționară. Cercetările dedicate începuturilor Partidului Comunist sunt puține, documentația e lacunară. În anii 1991-1992 și 1994, o echipă de istorici și arhiviști români a avut ocazia să facă cercetări în Arhiva Kominternului și Kominformului, aflată la Centrul Rus pentru păstrarea și studierea documentelor istoriei recente din Moscova. Au depistat și microfilmat un număr considerabil de documente referitoare la comuniștii, mișcarea comunistă și Partidul Comunist din România. Acest material documentar încă n-a fost publicat sistematic.

Abia în 2001 a apărut, sub egida Arhivelor Naționale ale României, un volum de documente extrase din arhiva Kominternului – intitulat “Copilăria comunismului românesc în arhiva Cominternului” și coordonat de A. Tudor-Pavelescu – dar din perioada 1919-1924 au fost selectate pentru acel volum doar 19 documente.

De aceea, apariția la Editura Enciclopedică a acestui masiv tom “Sub steag străin”*, semnat de Costin Feneșan, este de salutat și va fi extrem de utilă cercetărilor viitoare. Volumul elaborat de Costin Feneșan cuprinde 246 de documente din anii de debut al mișcării comuniste din România, care se referă la alăturarea socialiștilor de stânga la Revoluția bolșevică din 1917, la frământările legate de afilierea Partidului Socialist din România la Komintern, în 1920, la transformarea acestuia în partid comunist, secție a Kominternului, la activitatea îndreptată împotriva intereselor naționale ale României, la dependența totală față de diktatul Comitetului Executiv al Kominternului, exercitat prin Federația Comunistă Balcanică.

Ce reiese din documente? Partidul Comunist din România se afla în pragul disoluției încă din primi ani de existență. A avut o importanță secundară pentru conducerea Kominternului și era mai mic și mai sărac decât partidele “frățești” din Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia și Cehoslovacia. În multe cazuri, conducerea Kominternului prefera să nu-i transmită ordinele în mod direct – deși partidul avea un reprezentant pe lângă Comitetul Executiv -, ci prin intermediul Federației Comuniste Balcanice. Documentele mai arată o lipsă de coeziune internă și faptul că o bună parte dintre lideri nu au provenit din rândurile muncitorimii, ci din rândurile celor cu studii universitare sau măcar cu instruire postliceală. Dar peste toate se demonstrează că, prin activitatea pusă în slujba revoluției mondiale, în realitate a Rusiei Sovietice, comuniștii și Partidul Comunist din România erau niște mercenari sub steag străin.

Volumul cuprinde un substanțial cuvânt înainte al autorului care pune cititorul în temă, o cronologie a anilor 1917-1924 foarte detaliată și utilă, un dicționar bibliografic cu informații prețioase despre personajele în discuție, multe dintre ele absolut necunoscute publicului larg, o notă asupra ediției, o listă a documentelor, documentele ca atare, unele în alte limbi decât româna, și un număr de imagini. Ținem să precizăm și noi – odată cu autorul – că redactarea unei majorități a documentelor în limba germană se explică prin aceea că la al II-lea congres al Komintern, din 1920, s-a hotărât adoptarea limbii germane ca limbă oficială a Internaționalei a III-a. Pentru a înlesni comunicarea la nivelul Komintern, documentele erau traduse din limba în care fuseseră redactate inițial în limba germană. Pe vremea aceea, limba rusă era cunoscută de foarte puțini membri neruși ai organismelor din primii ani de activitate a Komintern și de conducerile partidelor comuniste componente.

În volumul de față se publică după microfilm documente păstrate în trei fonduri de maximă importanță pentru istoria comuniștilor și a Partidului Comunist din România. Pentru perioada de timp și tema avută în vedere, precizează autorul, mai sunt de mare interes alte șapte fonduri, din care au fost microfilmate doar puține documente. Nu s-au găsit resursele necesare pentru a o face, cum nu s-au găsit nici pentru proiectul internațional de digitalizare a inventarelor Arhivei Kominternului, proiect la care urmau să participe Rusia, Germania, Elveția, SUA și Ungaria, inițiat în 1998-1999.

Imaginea de pe copertă:

Participanții la cea de-a doua Conferință Socialistă Balcanică (București, 6-8 iulie 1915). Șezând: Ecaterina Arbore-Ralli (a doua din stânga), Constantin Dobrogeanu-Gherea (al treilea din stânga), Cristian Rakovski (al doilea din dreapta), Vasil Lolarov (primul din dreapta). În picioare: Alecu Constantinescu (al treilea din stânga), Gheorghe Cristescu (al patrulea din dreapta), Gheorghi Dimitrov (al treilea din dreapta).

*) Costin Feneșan – Sub steag străin, Editura Enciclopedică, 1094 pagini.