Incotro se indreapta economia mondiala?

Totusi, fata de numarul consumatorilor americani care au avut de-a face cu procedura de prescriere a ipotecii, numarul “esecurilor” in randul companiilor si al consumatorilor de pe celelalte piete este limitat, scrie Financial Times.
Dupa o jumatate de an de criza financiara, rata medie a somajului din cele mai bogate 30 de tari ale planetei a ajuns la 5,5%, in scadere cu 0,3% fata de nivelul inregistrat cu un an in urma. Chiar si in SUA, unde criza financiara a lovit din plin, rata somajului a inregistrat o crestere de numai 0,3% in ultimele 12 luni. In plus, cresterea economica mondiala inregistrata in 2007 este estimata de Fondul Monetar International la 4,9%.
Cu alte cuvinte, economia globala se afla in mijlocul unui razboi fals. Viitorul pare unul intunecat, dar prezentul arata inca relativ bine. Iar, in situatia in care ultimele estimari privind cresterea economica globala – de 4,1% in 2008, conform previziunilor FMI – vor fi atinse, criza subprime s-ar putea dovedi a nu fi chiar evenimentul cataclismic vazut de cei de pe Wall Street. Si asta in conditiile in care pentru ca previziunile pesimiste sa se indeplineasca este nevoie de doua conditii principale.
In primul rand este vorba de asa-numita “conexiune inversa negativa” dintre piata financiara si economia reala.
Cu alte cuvinte, exista temerea potrivit careia bancile isi vor transmite problemele clientilor care au contractat credite cu dobanzi ridicate si care, la randul lor, vor esua in a mai efectua platile lunare catre banci, punand si mai multa presiune asupra institutiilor financiare.
In al doilea rand este vorba de spirala datorie/deflatie, binecunoscuta economiei japoneze, care se lupta si in acest moment pentru a scapa de efectele crizei din anii ’90, cand economiile facute de consumatori au condus la o scadere a preturilor si la cresterea gradului de indatorare, determinandu-i pe proprietarii de locuinte sa economiseasca si mai mult.
Pana acum insa semnele potrivit carora vreuna dintre aceste conditii ar putea fi indeplinita sunt foarte greu vizibile. Cercetarile efectuate in zona euro in Statele Unite si in Marea Britanie indica faptul ca bancile au inceput sa restrictioneze accesul consumatorilor la imprumuturi. Insa, pana acum volumul de credite acordate nu a coborat semnificativ, chiar daca masurile Fed si – intr-o mai mica masura – ale Bancii Angliei de a reduce dobanda de politica monetara nu au avut efectul scontat, si anume acela de a reduce costurile de creditare. Insa, intr-o oarecare masura, aceste masuri nu au permis o crestere excesiva a costurilor de creditare.
Temerile isi fac insa din ce in ce mai simtita prezenta. “Turbulentele de pe piata de creditare se transforma rapid intr-un colaps al acesteia”, spune Kenneth Rogoff, profesor la Harvard University, fostul economist-sef al Fondului Monetar International. “Aceiasi factori care au dus la prabusirea pietei imobiliare americane se intorc acum impotriva pietei de creditare, si asta in conditiile in care sfarsitul crizei nu pare foarte aproape”, a adaugat el.
De asemenea, Michael Hume, economistul-sef al diviziei europene a Lehman Brothers, spune ca “din moment ce bancile devin din ce in ce mai reticente in a se imprumuta intre ele, balanta contabila a acestora va fi grav afectata, generand o spirala descendenta, care va fi greu de intrerupt”.
Iar acest punct de vedere pare sa fie impartasit si de alti analisti. Chiar daca perioada cea mai dificila a actualei crize va trece, “bancile care vor supravietui se vor lupta pentru a-si reface rezervele de lichiditate si astfel creditele vor ramane o lunga perioada dificil de obtinut, afectand semnificativ intreaga economie”, spune Howard Davies, de la London School of Economics.
Mai mult, exista temerea ca bancile europene si cele asiatice nu vor ramane imune in fata declinului pietei americane de creditare. Si asta in conditiile in care piata americana a instrumentelor financiare bazate pe ipoteci isi va continua declinul accentuat. Institutiile financiare din afara SUA au achizitionat mult prea multe instrumente de acest fel pentru a ramane imune la unda de soc propagata de declinul pietei.
Iar speculatiile privind pericolul aparitiei unei spirale datorie/deflatie precum cea care a lovit Japonia in anii ’90 directioneaza in acest moment intreaga politica monetara a Statelor Unite, care se concentreaza pe reducerea agresiva a dobanzii de referinta. Dar, posibilitatea ca un asemenea scenariu sa aiba loc este extrem de redusa.
Mai mult, odata cu declinul accentuat al pietei imobiliare americane si cu incetinirea sau chiar stagnarea cresterii pe celelalte piete, piata imobiliara comerciala pare vulnerabila pe ambele maluri ale Atlanticului, in timp ce deprecierea monedei americane afecteaza semnificativ valoarea activelor exprimate in dolari, contribuind si mai mult la declinul unei economii care se lupta deja cu incetinirea cheltuielilor consumatorilor.
O a treia forta care pune si mai multa presiune asupra economiilor dezvoltate este inflatia, impinsa in sus de preturile record ale petrolului, alimentelor si ale celorlalte bunuri de consum. Iar rata inflatiei – care a ajuns la 4% in SUA, 3,5% in zona euro si 2,5% in Marea Britanie – impiedica orice incercare a bancilor centrale de a efectua infuzii semnificative de lichiditate pe piata financiara.
Totusi, Fed s-a aratat mai ingrijorata de prabusirea pietei financiare decat de presiunile inflationiste. Dar Rogoff spune ca aceasta concentrare a bancii centrale americane asupra reducerii dobanzii de referinta este o greseala imensa, “iar Statele Unite, in prezenta sau nu a recesiunii, vor avea de infruntat cativa ani de inflatie ridicata”.
Nu se poate vorbi insa deocamdata de o criza a intregii economii mondiale, spun unii specialisti. “Criza financiara este, deocamdata, doar o caracteristica a pietei americane si a unei parti a pietei vest-europene, avand un impact limitat si indirect asupra celorlalte regiuni”, spune Julian Jessop de la Capital Economics.
Julian Calow, de la Barclays Capital, spune ca cel mai probabil turbulentele vor lovi doar economiile cu un grad ridicat de indatorare si pe cele cu deficit de cont curent. Sistemele bancare cu niveluri ridicate de lichiditate si tarile exportatoare de materii prime ar trebui sa performeze destul de bine. Mai mult, exista unii analisti care vad in economiile emergente din Asia, si in special in China, o sursa de optimism pentru piata americana.
“Pana acum nu exista nici un semn potrivit caruia turbulentele din Statele Unite s-ar putea extinde spre China, India sau celelalte economii emergente”, a declarat Fred Bergsten, directorul Peterson Institute for International Economics. “Cresterea puternica inregistrata de aceste state ar putea avea capacitatea de a limita declinul pietei americane”, a adaugat el.
Este posibil insa ca ajutorul din partea economiilor emergente sa vina prea tarziu. De exemplu, Martin Fedelstein – profesor la Harvard University si presedintele Biroului National de Cercetare Economica – crede ca Statele Unite se afla deja in recesiune si ar putea suferi cel mai semnificativ declin din perioada postbelica. Dar situatia economica a statelor precum India si China ar putea ajuta la limitarea efectelor crizei pietei de creditare asupra celorlalte economii dezvoltate.
Deocamdata este imposibil de estimat cat de puternic va fi declinul pietei imobiliare americane, pana unde va ajunge valoarea creditelor neperformante, cat de mult vor restrange bancile conditiile de creditare sau in ce masura deprecierea dolarului va starni panica pe piata financiara.
Iar cu asemenea incertitudini fundamentale, o perspectiva unitara asupra evolutiei economiei globale este aproape imposibil de trasat. Si asta in conditiile in care pentru Statele Unite intrebarea principala este cat de puternic va fi impactul cu solul, iar pentru Europa si Japonia in ce mod va fi resimtit acest impact. In acelasi timp, pentru economiile emergente, s-ar putea ca nici macar sa nu existe un asemenea impact.