Inevitabilul s-a produs: Italia, îngenuncheată de piețe

A promis că restructurează statul, dar s-a hotărât prea târziu. În pofida angajamentelor lui pre­mie­rului Silvio Berlusconi de a adopta reforme și de a demisiona la sfârșitul lunii, investitorii arun­că Italia în ghearele dobânzilor de peste 7%.

Tensiunea a urcat brusc ieri pe piețele finan­ciare internaționale după ce una dintre cele mai mari case de clearing din lume, LCH Clear­net din Marea Britanie, a cerut o garanție de 11% în loc de 6% pentru decontul obligațiunilor italiene scadente la zece ani.

Acesta a fost momentul de la care a plecat deriva piețelor financiare, deținătorii de obliga­țiuni italiene vrând dintr-odată să scape de expunerea pe Italia. Bursele europene au înregistrat scăderi puternice ieri, de până la 2,7%, iar costurile de împrumut ale Italiei au atins nivelurile la care Grecia, Irlanda și Portugalia au fost nevoite să ceară ajutor financiar internațional, în con­dițiile în care promisiunea controversatului premier italian Silvio Berlusconi de a demisiona nu a reușit să tempereze temerile piețelor, scrie presa internațională.

Randamentele obligațiunilor italiene scadente la 10 ani au depășit valoarea de 7,4%, prag la care costurile de împrumut sunt considerate ca fiind nesustenabile.

De asemenea, euro a coborât pe piețele europene cu 2% față de moneda americană, la 1,3631 dolari.

Datoria publică a Italiei, stat a cărui economie stagnează și-și pierde constant din competitivitate, este de 1.900 mld. euro, de circa cinci ori mai mare decât a Greciei, scrie The Telegraph. Open Europe, un think tank din Londra, a estimat că Italia are nevoie de lichidități în valoare de 825-907 mld. euro în următorii ani. Suma poate fi detaliată astfel:

Italia are datorii în valoare de 173,3 mld. euro care ajung la maturitate până la sfârșitul anului. Între 2011 și 2014 datorii în valoare de 656,4 mld. euro ajung la maturitate. Ieri, Open Europe preconiza că Italia trebuie să strângă 28 mld. euro în plus în următorii trei ani pentru a-și plăti datoriile la o dobândă de 6,7%. Ieri costurile au crescut. Open Europe a calculat că la un punct procentual în plus, deci dacă randamentele ajung la 7,7%, Italia va fi forțată să găsească 38 mld. euro în plus în următorii trei ani, 78 mld. euro în următorii cinci ani și încă 313 mld. de euro pentru a-și rostogoli întreaga datorie publică.

Cine are de câștigat din creșterea randamentelor obligațiunilor italiene și cât? Luând în considerare o dobândă de 7% plătită la o datorie de 1.900 mld. de euro ar rezulta un câștig de 133 mld. euro. La un randament de 2%, apropiat de cel al SUA sau al Marii Britanii, câștigul ar fi de 38 mld. euro. Din diferență reiese un câștig de 260% pentru cei care speculează cu obligațiunile italiene la actualul nivel al randamentelor. Băncile europene străine cu cea mai mare expunere la datoria suverană a Italiei sunt BNP Paribas (28 mld. euro), Dexia (16 mld. euro) și Commerzbank (11,7 mld. euro), potrivit datelor BIS pentru anul trecut.

FMI a estimat în aprilie că o proporție de 47% din datoria guvernamentală italiană de anul trecut era deținută în străinătate.

Băncile cu sediul în Italia dețineau la sfârșitul lunii mai instrumente finaciare ale guvernului de la Roma de 192 mld. euro. În primul trimestru dețineau astfel de titluri de 589 mld. euro în numele clienților.