Inferno – un roman de vacanță/ de Stelian Țurlea

La câteva luni după apariția simultană în mai multe țări occidentale („Inferno” a fost tradus în franceză, turcă, germană, olandeză, spaniolă, catalană, italiană, portugheză, finlandeză, norvegiană, suedeză și daneză pentru lansări practic simultane), cel mai recent roman al celebrului Dan Brown putea fi cumpărat și în versiune românească*) și în mod cert va fi încă un succes de librărie, după eforturile imense și inteligente de marketing. Romanul a fost achizițioant urgent de o casă de filme și pelicula este programată pentru decembrie 2015, tot cu Tom Hanks în rolul principal, ca și în „Codul lui Da Vinci”. Dar cum se întâmplă de foarte multe ori în asemenea cazuri, este de salutat investiția de inteligentă în promovarea cărții, dar nu putem eluda valoarea slabă a romanului. Cel puțin aceasta este opinia unui/unor cititori pretențioși, care nu se mulțumesc cu puțin și cu rețete reambalate. „Inferno” este, după părerea noastră, mai degrabă un roman de vacanță, un pretext pentru inițierea în opera lui Dante și în pictura lui Botticelli.

Robert Langdon, profesorul de simbologie de la Harvard, personajul principal din „Codul lui Da Vinci”, se întoarce, de astă dată la Florența, apoi Veneția și Istanbul, pentru a rezolva o nouă enigmă. Brown recurge la aceeași rețetă de succes, amestecând abil referințe istorice și opere de artă cunoscute de toată lumea cu sensuri ascunse, care îi alimentează povestea.

Găsești în roman mesaje codate, istoria artei, organizații secrete, știință; tehnologie modernă ultrasofisticată, energie, suspans; dar și destulă previziune, aproape plictiseală, ajungi să sari pagini, ceea ce e de condamnat. Documentarea este impresionantă, atât în ceea ce privește „Divina Comedia” și autorul ei, cât și multe tezaure de artă ale celor trei orașe în care se desfășoară acțiunea. Dar stilul este grandilocvent, plin de emfază, cititorul, cel puțin cel pretențios, nu este captat.

Însă Dan Brown are și merite. Întâi, e un iluzionist remarcabil. În al doilea rând, abordează din nou teme de actualitate, extrem de delicate. Omenirea a ajuns să se înmulțească în proporție geometrică, curând vom fi atât de mulți, încât vom epuiza resursele, nu vom supraviețui și specia umană va dispărea. Se poate face ceva pentru a opri acest deznodământ implacabil, ceva care să nu fie o molimă asemănătoare celor din Evul Mediu? Romanul fiind un thriller, nu vom dezvălui ideea lui Brown, nici răsturnările uimitoare de situații, dar remarcăm că, în orice caz din acest punct de vedere, cartea se susține. Omenirea a ajuns la punctul în care trebuie să se gândească și la supraviețuirea ei, înainte de a fi prea târziu.

Pentru cititorii care preferă să nu se gândească la probleme grave, romanul e o minunată călătorie prin palate pline de artă și mistere, într-o Renaștere de valorile căreia încă ne bucurăm.

*) Dan Brown – Inferno. Traducere din limba engleză de Adriana Bădescu. Editura RAO