Inocentele de altădată/ de Elisabeta Lăsconi

Cât de naive și de inocente păreau fetele și chiar femeile de altădată! Și cât de așezată lumea în care trăiau! Iluzia se spulberă la a doua lectură a romanului Vârsta inocenței, cel mai bun roman al lui Edith Wharton, scriitoare cu o operă de valoare, care alături de Henry James a emancipat romanul american, realizând punți interesante între literatura Lumii Noi și bătrâna Europă. Și în New York, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, femeile oscilează între a-și asuma propria condiție sau a accepta rolul social de soții, cu tot ce derivă din fiecare opțiune.

Ce pățește un bărbat prins între două asemenea ființe, foarte diferite între ele, cu personalitate puternică, etalată sau disimulată? Newland Archer, tânăr avocat și moștenirorul unei mari averi, aparține marii burghezii din New York. Logodna lui cu tânăra May Welland intră în orizontul de așteptare al familiei și al societății, cei doi formează un cuplu perfect, sortit unei căsătorii fericite  și unei vieți fără griji. Dar sosirea verișoarei lui May, contesa Ellen Olenska însoțită de o boare de scandal, îi tulbură pe toți: cei doi logodnici, familiile și înalte societate.

Frumoasa contesă revenea din Europa, reușind să provoace rumoare și uimire: s-a căsătorit cu un conte polonez, dar l-a părăsit din mai multe motive – abuz, relații amoroase cu alte femei și chiar cu bărbați, intenționând să divorțeze. Ellen Olenska a încălcat regulile societății new-yorkeze, de la căsătoria europeană la dorința divorțului, în plus comportarea și ținuta ei seamănă a libertinaj, de neînțeles pentru o societate încorsetată de prejudecăți și dominată de ipocrizie, de respect față de convenții și norme.

Newland Archer se trezește în rolul de mediator între familia hotărâtă să păstreze aparențele și contesa dornică să-și urmeze propriul drum. Inițial, contesa îl intrigă, apoi farmecul, feminitatea ei îl cuceresc și se îndrăgostește de ea fără să-și dea seama. Observă cât de multe le deosebesc pe cele două verișoare. May, cu frumusețea ei plată și simplă, întruchipează cumințenia, supunerea în fața autorității masculine. Ellen Olenska este o ființă complicată și deosebită, ea îndrăznește să sfideze convențiile, nu acceptă posturi umilitoare și se revoltă.

În fond, cele două întruchipează două ipostaze ale femeii, una aparține trecutului prelungindu-se în prezent, cealaltă mai curând viitorului: May este modelată prin educație să devină soție, rostul ei ca femeie este așadar rolul social, pe când Ellen Olenska este soția care încearcă să fie femeie, să-și găsească adevărata ei condiție. Newland Archer se află, fără să știe, în preajma unei răscruci de la care pornește un lung drum al luptei pentru afirmarea dreptului femeilor, situația și statutul lor social depindea și în America și în Europa de o autoritate masculină, părinte ori soț.

Tânărul Archer se află mereu în balans: o iubește pe contesă, caută căi pentru a-și împlini iubirea și a se elibera de lanțurile familiilor, ezită însă când trebuie să se desprindă cu totul de logodnică. Într-un fel, situația amintește de relațiile din Anna Karenina, când sosirea frumoasei Ana tulbură o poveste de iubire ce se îndrepta spre căsătorie, a lui Kitti și Vronski. Contesa Ellen Olenska nu este imorală, știe că toți trei sunt prinși într-o plasă a situațiilor echivoce, așa că alege plecarea ce lasă celor celor doi tineri posibilitatea de a reveni în punctul inițial, al cuplului fericit.

Vârsta inocenței a apărut în 1920, iar în anul următor a primit Premiul Pulitzer, pentru întâia oară decernat unei scriitoare. A fost ecranizat și în perioada interbelică, și în ultimul deceniu al sec. XX, în regia lui Martin Scorsese. Complexitatea celor două personaje feminine pare să indice, în mod surprinzător, că vârsta inocenței este a bărbatului, încă supus convențiilor unei societăți duplicitare, ce pretinde o ținută morală, respectul față de norme, dar recurge la manevre și tot soiul de complicități pentru a păstra aparențele. Recitit la interval mare de timp, romanul câștigă în profunzime și subtilitate, căci psihologismul prozei din perioada interbelică și postbelică atestă finețea unei mari scriitoare.

Edith Wharton, Vârsta inocenței, traducere din limba engleză de Sanda Retinschi, Editura Polirom, 2014, 348 pag.