Inset, insetisor si di fel...

… urmau cele trei viteze despre care se spunea ca va fi produsa in dulcele targ al Iesilor, sub numele de Peujos. Rautati inter-regionale… Mi-am amintit insa de aceasta gluma aproape de fiecare data cand am auzit pe cineva plangandu-se – de fapt laudandu-se – ca o anumita activitate i-a luat foarte mult timp.

Sa fie oare timpul indelungat de realizare un criteriu de performanta? “Saracul, munceste atat de mult…” Nu cumva e mai important cat de bine munceste si cu ce rezultate (pentru ceilalti si pentru sine)?

Criteriul bizar al timpului se manifesta (inca) si in alt mod: valoarea activitatii unui om ar fi proportionala cu timpul de cand o desfasoara. Este celebra “vechime”, care nu intamplator conteaza la salariu doar in firmele de stat. Candva, un venerabil (si foarte bun, de altfel) realizator al TVR, propus pentru pensionare (fara sa i se ia emisiunea), alaturi de alti cativa, a exclamat siderat: “BIne, dar noi am facut televiziunea asta!” Cel putin in momentul respectiv, nu era tocmai un motiv de lauda…

“Incet-incet departe-ajungi”, sustine o zicala stupida. Ce-ar fi sa tina cont de ea Michael Schumacher, Lance Armstrong sau, de ce nu?, companiile aviatice? Nu numai ca nu este adevarat, dar a ajunge departe este, in sine, un scop cam ciudat. Poate ajungi in Sahara!

Nu intamplator – din nou – strategia testoasei este la mare pret in Romania, tara in care temporizarea pare a fi o politica de stat. Pana la urma ne primesc in NATO, este? Ce conteaza cand? La urma-urmei or sa ne accepte si in Uniunea Europeana, ca doar n-o sa ramana Europa impartita in doua, ei si noi! Ce atata graba? Nu-i asa ca viteza miroase a superficialitate?

Falsa perceptie a timpului se manifesta insa si altfel. Covarsitoarea majoritate a romanilor se plang ca n-au timp sa (citeasca, mearga la un teatru, isi viziteze parintii etc.) Trecand peste faptul ca unele activitati presupun cheltuieli, ceea ce e alta poveste, timpul exista intotdeauna. Ziua are 24 de ore si saptamana 7 zile. Depinde cum il folosesti. A te uita la televizor in loc sa citesti este o alegere, nu o obligatie. A iesi la o bere cu prietenii, in loc sa-ti vizitezi mama, este o optiune, nu o fatalitate, nici o criza de timp. Si, chiar daca e greu de acceptat, tot o alegere deliberata este aceea de a-ti petrece ziua-lumina la serviciu, intalnindu-ti familia doar in week-end.