Întâlniri magice/ de Ziarul de duminică

Alex Vasiliu

Confesiuni improvizate

Editura Junimea

Prefață de Ștefan Oprea.

Absolvent al Conservatorului din Iași, Alex Vasiliu este din 1973 colaborator al redacției muzicale de la Radio Iași. În 1992 a început să lucreze la TVR Iași, unde pasiunea sa pentru muzică a dictat direcția de lucru. Este autorul primului documentar TV din România despre teatrul liric – „Opera din Iași la aniversare”  (1996, 11 episoade)  și a trei documentare despre George Enescu. A inițiat și a condus, în calitate de director artistic (1999-2008) Festivalul Internațional de Jazz „Richard Oschanitzky”, pentru a cărui organizare a primit premiul Asociației Române de jazz. Este autorul multior proiecte tv la care au participat artiști de seamă.  

Volumul de față conține transcrierile a 25 de interviuri făcute în studiourile RTV Iași de autor cu o sumă de personalități, printre care: Nelly Miricioiu, Dan Grigore, Gigi Căciuleanu, David Ohanesian/ Nicolae Herlea, Liviu Suhar, Angela Gheorghiu, Andrei Pleșu, Norman Manea, Ioan Hollender, Dorel Vișan, Dan Hăulica, Emil Brumaru/ Ioan Holban, Florian Pittiș, Alexa Visarion, Ruxandra Donose/ Leontina Văduva, Andrei Șerban și alții.

„Ceea ce m-a interesat mereu să aflu a fost mai mult decât s-a spus cu alte ocazii, pe cât posibil ceva inedit, dar esențial. Într-o măsură, a fost ușor, pentru că unii  oaspeți au evitat, ani la rând, interviurile și colocviile, iar alții au răspusn la întrebări conjuncturale – dar impunând răspunsuri punctuale, depărtate de miezul ascuns al propriei personalități. În timpul acelor întâlniri eram conștient că se scriau atunci, pe loc, documente de mare importanță pentru oricine va dori să știe ce a fost, cum a fost.”

„Întâlnirile din care s-au născut cuvintele (sper) potrivite pentru ideile puse în  discuție au fost magice. Așa le-am simțit de fiecare dată cu câteva minute înainte de a începe, și în timp ce se derulau. Am avut mereu convingerea că bucățica de timp pregătită sau hărăzită să o împart cu oaspeții din studio era irepetabilă.”

Scrie prefațatorul: „Cine va citi acest volum se va simți – cum și eu m-am simțit citindu-l – ca într-o cetate fermecată, învăluit din toate părțile de idei grave, de sunete armonioase, de culori încântătoare, de ritmuri de dans și de replici celebre de teatru, de imagini din spectacole și filme, de metafore poetice și, peste toate, de chipuri luminoase, de frunți nimbate de gânduri, adică de personalități distinse ale culturii, ale artei, ale creației – o adevărată galerie de artiști și de tipuri umane remarcabile. Rareori poți avea norocul să întâlnești, adunate la un loc, atâtea personalități, atâția oameni dăruiți de Dumnezeu cu harurile cele mai alese; rareori într-o singură carte se adună – ca în acest volum – o asemenea diversitate de opinii, de forme de gândire și de expresie intelectuală, culturală, artistică, poetică, etc. cum aflăm în volumul de interviuri al lui Alex Vasiliu. Deși muzicolog prin formație, autorul nu-și restrânge preocupările – cum s-ar putea crede – la sfera muzicii, ci abordează parteneri de dialog din toate sferele creației, dovedind astfel o multilaterală capacitate de a provoca și susține dezbateri intelectuale de ținută, elevate, profunde, incitante. Cu un filosof de talia lui Andrei Pleșu, de pildă, discuția este inteligent condusă spre o problematică și gravă și foarte actuală, cum ar fi globalizarea sau abuzul actual de informație, care e pur și simplu toxic și care tinde să sufoce și să anuleze gândirea proprie; sau condiția actuală a intelectualității românești («Într-o țară în care intelectualii nu sunt respectați, în care elitele sunt disprețuite, și intelectualii și elitele se ofilesc»); sau opoziția dintre cultura clasică și cultura «pop»; sau media românească actuală; sau «epoca foiletonistică» în care trăim. Alex Vasiliu îl provoacă mereu pe filosof cu întrebări incitante, de cunoscător și gânditor autorizat, calificat, iar din ceea ce spune Andrei Pleșu – cu farmecu-i cunoscut, multe ar fi de reținut; notez însă doar fraza finală: «Cred că nimic din ceea ce facem fără bucurie nu contează»”