Întâlnirile care au salvat moneda euro

2010 a fost un an de cumpănă pentru proiectul de uniune monetară din Europa. Agravarea crizei datoriilor din Grecia și iminenta extindere a acesteia către restul statelor din sudul Europei au făcut ca liderii europeni și chiar mondiali să își dea seama că moneda euro este un pilon central al pieței mondiale și că nu poate fi lăsată să cadă. O investigație a ziarului de business Financial Times scoate la lumină o serie de întâlniri, unele în spatele ușilor închise, care au dus la salvarea monedei unice. Andreea Neferu

Joi, 22 aprilie 2010

Locul: Ambasada canadiană de la Washington

Sub pretextul unei cine obișnuite, miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale ale țărilor G7 (grupul celor mai avansate șapte economii din lume), alături de șefii de la Banca Centrală Europeană (BCE), banca centrală americană (Fed), Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI) au stat la aceeași masă pentru a discuta modul în care pot salva uniunea monetară din Europa, în condițiile în care exista riscul ca situația problematică a Greciei să se transforme într-o criză la nivel continental și să destabilizeze întregul sistem financiar mondial. “Pericolul de contagiune globală a declanșat îngrijorări profunde”, își amintește Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri monetare. “Era evident că Statele Unite și FMI vor acorda sprijin. Nu exista niciun fel de schadenfreude (a dori răul cuiva – trad.) american. Din contră, americanii erau pregătiți să ajute cu experiența lor de gestionare a crizelor”, a explicat Rehn.

La finalul întâlnirii de acum aproape șase luni, liderii finanțelor mondiale stabiliseră că trebuie să ia măsuri urgente și la nivel colectiv.

Sâmbătă, 24 aprilie 2010

Locul: Sediul FMI din Washington

La două zile după cina de la ambasada canadiană, Jean-Claude Trichet, președintele BCE, Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri monetare, și George Papaconstantinou, ministrul elen de finanțe, au “aterizat” în biroul șefului FMI, Dominique Strauss-Kahn, unde au ajuns la un acord cu privire la modul în care Grecia va fi ajutată. Deși ajutorul în valoare de 45 mld. euro fusese anunțat cu 13 zile înainte, acesta părea că nu este suficient pentru a domoli piețele.

Până pe 2 mai, “factura” pentru ajutorarea guvernului atenian crescuse la 110 mld. euro, dintre care 30 de miliarde de euro urmau să vină din partea FMI. Cum însă nici acest sprijin nu a fost suficient pentru a calma panica de pe piețe, măsuri suplimentare au fost puse la masa tratativelor.

Vineri, 7 mai 2010

Locul: Sediul UE de la Bruxelles

Povestea ajutorului financiar de 750 mld. euro, menit să sprijine întreaga zonă euro, începe tot cu o cină, de această dată la Bruxelles. Unul dintre participanții la acea reuniune își amintește: “Trichet (președintele BCE – n.r.) a spus: «Aceasta (criza datoriilor – n.r.) nu este numai problema unei singure țări, ci a mai multora. Este a Europei. Este globală. Este o situație care se deteriorează cu rapiditate și intensitate extremă»”.

Trichet le-a mai spus liderilor prezenți la acea cină că sunt responsabili în mare parte pentru apariția crizei, pentru că nu au vrut să asculte recomandările BCE pentru disciplină fiscală.

Discuțiile au fost extrem de aprinse: în timp ce președintele francez Nicolas Sarkozy a cerut BCE să intervină pentru a debloca situația, cancelarul german Angela Merkel a sărit în apărarea BCE. Chiar dacă viziunile erau diferite, o soluție trebuia găsită până la deschiderea piețelor asiatice din lunea următoare.

Weekend-ul 8-9 mai 2010

Locul: Bruxelles

Comisia Europeană a pus la punct un plan în valoare de mai multe sute de miliarde de euro, cu scopul de a proteja țările din zona euro.

Suma anunțată, impresionantă de altfel, se ridica la 500 de miliarde de euro – 60 de miliarde de euro din fonduri ale UE, garantate prin intermediul bugetului comunității, și 440 de miliarde de euro din garanții guvernamentale ale zonei euro.

Mai mult, 250 de miliarde de euro urmau să vină din partea FMI, astfel că suma totală stabilită pentru salvarea zonei euro a fost de 750 de miliarde de euro. Și BCE a vrut să arate că nu va lăsa uniunea monetară de izbeliște, astfel că a anunțat că va trece la cumpărarea de obligațiuni guvernamentale în încercarea de a stabiliza piețele.