Intre raia si ceandala (I)

Raiaua
In raia “a munci este o pedeapsa”. Aici cu mare usurinta “ratanul semidoct” ajunge conducator de popor, iar “cateaua turbata la menopauza” poate fi metamorfozata “in zeita de catre impostori, adulatori si carieristi”. Raiaua economica a fost exploatata cu satietate in “sistemul despotiilor asiatice, prin intermediul unor functionari fiscali de origine fanariota. Romania nu era stat liber, ci o semicolonie a statului otoman, cu caracteristicile acestei stari: autonomie politica, dependenta economica si diplomatica”.
Semicolonialismul turcesc din evul mediu a fost inlocuit cu semicolonialismul capitalismului apusean, “caracteristic perioadei iobagiste”. Locuitorii raialei au “psihologia metisajului”, psihologie care cultiva si cauta cu disperare dorinta, legitimarea printr-un “parinte sau macar un stramos venit de la Soare Apune”. El nu se incadreaza, organic, printre indigeni si este asemeni unui “copac transplantat, pe care gradinarul a uitat sa-l ude”. Metisul are acute “sentimente de inferioritate”, se simte provincial, in afara lumii in marile metropole. Tocmai de aceea “si-a lepadat garderorba adecvata si se imbraca dupa modelul Parisului, al Berlinului sau al Londrei, localitati cu clima temperata. Notarul satului Glodeni poarta vara si iarna pantofi usori de chevreau, ca la Versailles, in locul tovalului. Rezultatul: reumatisme timpurii, sciatice, artritisme”.
Intelectualii raialei “sunt sfiosi pana la sperietura fata de Europa”, dar deosebit de intransigenti cu aceia dintre ei care au curajul sa le descrie adevaratul chip. Fata de nonvalorile in ascensiune financiara “sunt lipsiti de curaj”, iar fata de realele valori care se pierd in anonimat “sunt saraci in probleme, chiar daca sunt vioi cu duhul” si tocmai de aceea “au complexe de inferioritate nimicitoare, ajung ca niste harabale, cu frane de otel ruginit, pe roti de lemn”.
Valahul orasenizat al raialei “isi plaseaza capitalul supranumerar in toale sau obiecte usor transformabile in lichid”, de pilda un aragaz suplimentar. Orasenii de raia au descoperit talciocul. Oare cine isi mai plaseaza capitalurile in suflete omenesti? In raia abunda deceptionistii; pe acestia ii gasesti mai ales printre politicienii “care una au gandit, una au spus si alta a iesit in practica”.
In raia se traiesc “spaime nocturne” care navalesc in gandurile unora, putini la numar. Este foarte clar ca “fara pedagogia cotidiana a fiarei umane ajungem la salbaticii nemaipomenite”. Sau la ceandala. In zadar bietul Pandrea a predicat “un sfert de veac doctrina umanitatii intr-o Valahie imputita moralmente” (Petre Pandrea, 2001).