Investiția în infrastructură. De ce acum mai mult ca oricând?

Investiția în proiecte de infrastructură e mai necesară ca oricând. După ce am  pierdut anii 1990 – în timp ce colegii de Vișegrad Plus i-au fructificat – iar în anii 2000  ne-am mișcat cum am putut, acum nu mai este timp de pierdut dacă vrem să nu  pierdem oportunitățile economice ale deceniului.

Riscăm să fim frânați economic, căci  accesul dificil și drumurile de proastă calitate nu ajută deloc procesul investițional.  În acest context, planul guvernamental recent anunțat ar trebui salutat și corelat cu  planurile europene. În primul rând, trebui să cheltuim eficient banii și să absorbim  cât mai mult din fondurile europene de profil. Totodată, trebuie să executăm  masterplanul de transport, pentru a aduce investiții stabile, pentru a oferi o  dezvoltare predictibilă. În același timp, e necesar un echilibru între drumuri cu  interes strategic pentru economie și cele care favorizează dezvoltarea turismului. 

În ceea ce privește prioritățile regionale, ca ardelean, îmi doresc o Transilvanie  bine conectată la drumurile vestice, dar în același timp îmi doresc un drum bun  spre Moldova și un drum de calitate (pe care transportul să mearga între Nădlac și  Constanța) care să lege Nădlac de Constanța.  “TEN-T” este cuvântul cheie, raportat la Europa. Practic e vorba de coridoarele  europene, coloana vertebrală de transport a Europei.

E important să fim bine  conectați la această coloană, asta dacă nu vrem să ne fim doar o coastă de izbeliște.  În fond, rolul TEN-T e tocmai promovarea creșterii economice și competitivității,  conectarea Estului cu Vestul – să facem dintr-un set de lucrări naționale o adevărată  rețea strategică europeană, pe 9 coridoare: două nord-sud, trei est-vest, patru  diagonale. Aici sunt la bătaie fondurile de coeziune, pe care trebuie să le absorbim  mai bine. 

Potrivit Comisiei Europene, finanțarea infrastructurii de transport se va tripla în  perioada 2014-2020 până la 26 miliarde euro. Este o oportunitate pe care România  nu își poate permite să o scape, și este important ca efortul să fie transpartinic,  bazat pe viziune strategică în interes națională și nu pe tactica critică, de dragul  oportunității politice.

La începutul lui decembrie a fost lansată strategia de autostrăzi  până în 2018, un pas înainte pentru dezvoltarea României. Scopul este, potrivit  premierului Ponta “să unim practic toate regiunile istorice și să asigurăm ieșirile la  granițele spre Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova”. Desigur, orice strategie este  perfectibilă, dar este important că lucrurile se mișcă, și trebuie să se miște cu cât  mai mare viteză, dacă vrem să recuperăm decalajele de infrastructură comparativ cu  celelalte state din formatul Vișegrad Plus. 

România are în prezent 500 de kilometri de autostradă, 230 km inaugurați în anii  2012 și 2013. Dacă beneficiem cu adevărat de deblocarea Programului Operațional  Sectorial de Transport și absorbim cât mai mulți din banii europeni, românii vor avea  drumurile mult așteptate în următorii ani. De asemenea, avem nevoie de proiecte  mai puternice în regim de parteneriat public-privat. O urare se impune pentru 2014:  drum bun pe calea dezvoltării infrastructurii din România. E atâta nevoie…

Dan LUCA este Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene, fondator în 2003  al Clubului “România-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 cărți despre România afacerilor  europene, Bruxelles-ul european și dilemele comunicării. Este profesor la universități  din Bruxelles, Gorizia (Italia), București și Cluj.